7 definiții pentru înmoinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNMOINA, pers. 3 înmoinează, vb. I. refl. impers. (Pop.) A se mai încălzi vremea, a se face moină, a se moina. – În + moină.
înmoina vr [At: CARAGIALE, O. VII, 60 / Pzi: 3 ~nează / E: în- + moină] (Îvr; d. vreme) A se încălzi puțin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMOINA, pers. 3 înmoinează, vb. I. refl. impers. (Rar) A se mai încălzi vremea, a se face moină, a se moina. – În + moină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNMOINA, pers. 3 înmoinează, vb. I. Refl. (Rar, despre vreme) A deveni mai puțin aspră. Se-nmoinase... streșinile picurau. SANDU-ALDEA, U. P. 118. Nu vă încredeți în vreme, chiar cînd se-nmoinează. CARAGIALE, O. VII 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moĭneáză (se) v. refl. impers. (d. moĭnă). E moĭnă, se topește zăpada, se dezgheață. – În vest și înmoĭ- (Iov. 154) și îmoĭ-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înmoina (a ~) (pop.) (-moi-) vb., ind. prez. 3 sg. înmoinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înmoina vb. (sil. -moi-), ind. prez. 3 sg. înmoinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înmoinaverb
- 1. A se mai încălzi vremea, a se face moină, a se moina. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: moina
- Se-nmoinase... streșinile picurau. SANDU-ALDEA, U. P. 118. DLRLC
- Nu vă încredeți în vreme, chiar cînd se-nmoinează. CARAGIALE, O. VII 60. DLRLC
-
etimologie:
- În + moină DEX '09 DEX '98