13 definiții pentru mirositor amirositor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mirositor, ~oare a [At: (a. 1642) GCR I, 101/25 / V: (înv) ~iu, am~, amirositoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mirosi + -tor] Care are sau răspândește un miros (4).

MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.

MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.

MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care miroase (de obicei plăcut), care are sau răspîndește un miros, mai ales frumos, parfumat. Se gîndeau tustrei fumînd iarba cea nouă și mirositoare. SADOVEANU, O. VII 23. Îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238. Puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositoral unui lac albastru. EMINESCU, N. 65. – Variantă: amirositór, -oáre adj.

MIROSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miroase; care emană miros. Parfum ~. /a mirosi + suf. ~tor

mirositor a. care dă miros bun: flori mirositoare.

mirositór, -oáre adj. Care răspîndește miros plăcut. V. puturos.

amirositor, ~oare a vz mirositor

AMIROSITÓR, -OÁRE adj. v. mirositor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mirositór adj. m., pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre

mirositór adj. m. pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIROSITÓR adj. odorant, odorifer. (Substanță ~oare.)

MIROSITOR adj. odorant, odorifer. (Substanță ~.)

Mirositor ≠ nemirositor

Intrare: mirositor
mirositor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirositor
  • mirositorul
  • mirositoru‑
  • mirositoare
  • mirositoarea
plural
  • mirositori
  • mirositorii
  • mirositoare
  • mirositoarele
genitiv-dativ singular
  • mirositor
  • mirositorului
  • mirositoare
  • mirositoarei
plural
  • mirositori
  • mirositorilor
  • mirositoare
  • mirositoarelor
vocativ singular
plural
amirositor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amirositor
  • amirositorul
  • amirositoru‑
  • amirositoare
  • amirositoarea
plural
  • amirositori
  • amirositorii
  • amirositoare
  • amirositoarele
genitiv-dativ singular
  • amirositor
  • amirositorului
  • amirositoare
  • amirositoarei
plural
  • amirositori
  • amirositorilor
  • amirositoare
  • amirositoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mirositor amirositor

  • 1. Care are (și răspândește) un miros.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: odorant odorifer odorific antonime: nemirositor 3 exemple
    exemple
    • Se gîndeau tustrei fumînd iarba cea nouă și mirositoare. SADOVEANU, O. VII 23.
      surse: DLRLC
    • Îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238.
      surse: DLRLC
    • Puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru. EMINESCU, N. 65.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mirosi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98