ÎNLESNI, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de realizat, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne.

înlesni [At: BELDIMAN, N. P. II, 35/5 / Pzi: ~nesc / E: în- + lesne] 1-2 vt A face ca ceva să fie ușor (de înfăptuit sau) de obținut Si: a facilita, a favoriza. 3 vt (Pgn) A ajuta. 4 vt A ușura cuiva o muncă, o acțiune. 5 vr (Reg) A-și îmbunătăți situația materială. 6 vt (Reg) A ieftini mărfurile.

ÎNLESNI, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de înfăptuit, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne.

ÎNLESNI, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la acțiuni, fapte etc.) A face să fie mai lesne de înfăptuit; a ușura, a facilita. I-am cerut să-mi înlesnească s-ajung la unitatea mea. SADOVEANU, P. M. 124. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice. ODOBESCU, S. III 78. 2. (Cu privire la oameni) A ajuta pe cineva, a ușura cuiva o muncă, o acțiune. Cucoană Chiriță, noi amîndoi sîntem gata la poroncile d-tale, și prea fericiți de a te pute înlesni la orice-i dori. ALECSANDRI, T. I 120. ♦ A ajuta pe cineva bănește. Scrie-mi imediat: poți să mă înlesnești cu 60 franci pe termen de vreo patruzeci de zile? CARAGIALE, O. VII 569. Te rog... să-l înlesnești cu ceva bani, ca să poată merge la Neamț. KOGĂLNICEANU, S. 230. ♦ Refl. A avea posibilitatea materială, a dispune de mijloace materiale pentru a face ceva. Nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna asta. REBREANU, R. I 160.

A ÎNLESNI ~esc tranz. 1) (procese) A face (mai) lesne de realizat; a ușura; a facilita. ~ munca. ~ însușirea cunoștințelor. 2) rar (persoane) A ajuta să se mențină sau să reușească. ~ pe cineva la învățătură. /în + lesne

înlesnì v. 1. a (se) face lesne; 2. a ușura bănește adesea i-am înlesnit; 3. a avea mijloacele: nu mă înlesnesc acum.

înlesnésc v. tr. (d. lesne). Ușurez, facilitez. Ajut cu banĭ saŭ altfel: de multe orĭ l-am înlesnit. V. refl. Devin facil. Am posibilitate, maĭ ales în privința banilor: nu mă înlesnesc acuma.

înlesni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnesc, 3 sg. înlesnește, imperf. 1 înlesneam; conj. prez. 1 sg. să înlesnesc, 3 să înlesnească

înlesni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnesc, imperf. 3 sg. înlesnea; conj. prez. 3 să înlesnească

înlesni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnesc, imperf. 3 sg. înlesnea; conj. prez. 3 sg. și pl. înlesnească

înlesni

ÎNLESNI vb. v. ușura.

ÎNLESNI vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

înlesni vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

ÎNLESNI vb. a facilita, a favoriza, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.)