14 definiții pentru îngurzi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGURZI, îngurzesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge, a încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. ♦ Fig. A desena în linii curbe, în zigzaguri. [Var.: îngruzi vb. IV] – În + gurgui.

ÎNGURZI, îngurzesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge, a încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. ♦ Fig. A desena în linii curbe, în zigzaguri. [Var.: îngruzi vb. IV] – În + gurgui.

îngurzi [At: CREANGĂ, GL. / V: ~gor~, ~gruzi / Pzi: ~zesc / E: nct] (Reg) 1 vt A încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. 2 vt A petici. 3 vt (D. cămăși, pânză etc.) A șifona. 4 vr (D. față) A se rida. 5 vt (Fig) A desena în linii curbe sau în zigzag. 6 vr (Fig; d. femei) A se fâstâci. 7 vi (D. boabele de porumb) A apărea pe știulete.

ÎNGURZI, îngurzesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A strînge, a aduna în crețuri marginile unei opinci, ale unei pînze, ale unui sac cu ajutorul unei sfori sau a unei curelușe, petrecute prin mai multe găuri. (Atestat în forma îngruzi) Scoțînd o piele de porc sălbatec din cămară și croind cîte o păreche de opinci... le-a îngruzit frumos. CREANGĂ, A. 24. ♦ Fig. A desena în linii încrețite, în zig-zaguri. Îngurzi flori și semne ciudate deasupra și dedesubtul slovelor. CAMILAR, T. 71. 2. Refl. (Despre părți ale trupului) A înțepeni, a se închirci. Gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. Mi se îngurzise grumazul stînd ghemuit. SADOVEANU, O. III 330. – Variantă: îngruzi vb. IV.

îngurzì v. Mold. a se încreți (vorbind de obraz, de cămașă sau de opinci). [Lat. GURDIRE, a înțepeni].

ÎNGRUZI vb. IV v. îngurzi.

îngrunzésc, îngruzésc și îngurzésc v. tr. (maĭ probabil d. grunz de cît d. lat. *ingurdire, d. gurdus [cuv. sp.], prost, grosolan; fr. engourdir, a tîmpi, dégourdir, a dezgurzi, d. gourd, amorțit de frig). Est. Strîng (încrețesc) marginile uneĭ pungĭ, unuĭ sac, uneĭ opincĭ: am văzut cum era’ngurzit burdufu la gură, ca o pungă (Șez. 30, 197). Fig. Înțepenesc: frigu îngurzește mînile (Sadov. Sămăn. 5, 1034). V. rebegesc, scapăr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngurzi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurzesc, 3 sg. îngurzește, imperf. 1 îngurzeam; conj. prez. 1 sg. să îngurzesc, 3 să îngurzească

îngurzi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurzesc, imperf. 3 sg. îngurzea; conj. prez. 3 îngurzească

îngurzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurzesc, imperf. 3 sg. îngurzea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngurzească

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngurzi, îngurzesc, vb. IV (reg.) 1. a confecționa din piele udă, prin încrețirea cu o curelușă, opincile țărănești. 2. a coase provizoriu, prin strângerea pereților sacului, găurile sau rupturile acestuia. 3. a face crețe, a încreți, a boți pe margini (cămășile, ciorecii, pânza, pănura, plasa de pește). 4. (fig.; refl.) a se încreți obrazul sau gura. 5. (despre porumb; când încep să apară boabele) a face boabe, a îngingia.

Intrare: îngurzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngurzi
  • ‑ngurzi
  • îngurzire
  • ‑ngurzire
  • îngurzit
  • ‑ngurzit
  • îngurzitu‑
  • ‑ngurzitu‑
  • îngurzind
  • ‑ngurzind
  • îngurzindu‑
  • ‑ngurzindu‑
singular plural
  • îngurzește
  • ‑ngurzește
  • îngurziți
  • ‑ngurziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngurzesc
  • ‑ngurzesc
(să)
  • îngurzesc
  • ‑ngurzesc
  • îngurzeam
  • ‑ngurzeam
  • îngurzii
  • ‑ngurzii
  • îngurzisem
  • ‑ngurzisem
a II-a (tu)
  • îngurzești
  • ‑ngurzești
(să)
  • îngurzești
  • ‑ngurzești
  • îngurzeai
  • ‑ngurzeai
  • îngurziși
  • ‑ngurziși
  • îngurziseși
  • ‑ngurziseși
a III-a (el, ea)
  • îngurzește
  • ‑ngurzește
(să)
  • îngurzească
  • ‑ngurzească
  • îngurzea
  • ‑ngurzea
  • îngurzi
  • ‑ngurzi
  • îngurzise
  • ‑ngurzise
plural I (noi)
  • îngurzim
  • ‑ngurzim
(să)
  • îngurzim
  • ‑ngurzim
  • îngurzeam
  • ‑ngurzeam
  • îngurzirăm
  • ‑ngurzirăm
  • îngurziserăm
  • ‑ngurziserăm
  • îngurzisem
  • ‑ngurzisem
a II-a (voi)
  • îngurziți
  • ‑ngurziți
(să)
  • îngurziți
  • ‑ngurziți
  • îngurzeați
  • ‑ngurzeați
  • îngurzirăți
  • ‑ngurzirăți
  • îngurziserăți
  • ‑ngurziserăți
  • îngurziseți
  • ‑ngurziseți
a III-a (ei, ele)
  • îngurzesc
  • ‑ngurzesc
(să)
  • îngurzească
  • ‑ngurzească
  • îngurzeau
  • ‑ngurzeau
  • îngurzi
  • ‑ngurzi
  • îngurziseră
  • ‑ngurziseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngruzi
  • ‑ngruzi
  • îngruzire
  • ‑ngruzire
  • îngruzit
  • ‑ngruzit
  • îngruzitu‑
  • ‑ngruzitu‑
  • îngruzind
  • ‑ngruzind
  • îngruzindu‑
  • ‑ngruzindu‑
singular plural
  • îngruzește
  • ‑ngruzește
  • îngruziți
  • ‑ngruziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngruzesc
  • ‑ngruzesc
(să)
  • îngruzesc
  • ‑ngruzesc
  • îngruzeam
  • ‑ngruzeam
  • îngruzii
  • ‑ngruzii
  • îngruzisem
  • ‑ngruzisem
a II-a (tu)
  • îngruzești
  • ‑ngruzești
(să)
  • îngruzești
  • ‑ngruzești
  • îngruzeai
  • ‑ngruzeai
  • îngruziși
  • ‑ngruziși
  • îngruziseși
  • ‑ngruziseși
a III-a (el, ea)
  • îngruzește
  • ‑ngruzește
(să)
  • îngruzească
  • ‑ngruzească
  • îngruzea
  • ‑ngruzea
  • îngruzi
  • ‑ngruzi
  • îngruzise
  • ‑ngruzise
plural I (noi)
  • îngruzim
  • ‑ngruzim
(să)
  • îngruzim
  • ‑ngruzim
  • îngruzeam
  • ‑ngruzeam
  • îngruzirăm
  • ‑ngruzirăm
  • îngruziserăm
  • ‑ngruziserăm
  • îngruzisem
  • ‑ngruzisem
a II-a (voi)
  • îngruziți
  • ‑ngruziți
(să)
  • îngruziți
  • ‑ngruziți
  • îngruzeați
  • ‑ngruzeați
  • îngruzirăți
  • ‑ngruzirăți
  • îngruziserăți
  • ‑ngruziserăți
  • îngruziseți
  • ‑ngruziseți
a III-a (ei, ele)
  • îngruzesc
  • ‑ngruzesc
(să)
  • îngruzească
  • ‑ngruzească
  • îngruzeau
  • ‑ngruzeau
  • îngruzi
  • ‑ngruzi
  • îngruziseră
  • ‑ngruziseră
îngorzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngurzi, îngurzescverb

  • 1. tranzitiv regional A strânge, a încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scoțînd o piele de porc sălbatec din cămară și croind cîte o păreche de opinci... le-a îngruzit frumos. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • 1.1. figurat A desena în linii curbe, în zigzaguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îngurzi flori și semne ciudate deasupra și dedesubtul slovelor. CAMILAR, T. 71. DLRLC
  • 2. reflexiv unipersonal (Despre părți ale trupului) A se închirci. DLRLC
    • format_quote Gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. DLRLC
    • format_quote Mi se îngurzise grumazul stînd ghemuit. SADOVEANU, O. III 330. DLRLC
etimologie:
  • În + gurgui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.