14 definiții pentru îngurzi
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGURZI, îngurzesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge, a încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. ♦ Fig. A desena în linii curbe, în zigzaguri. [Var.: îngruzi vb. IV] – În + gurgui.
ÎNGURZI, îngurzesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge, a încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. ♦ Fig. A desena în linii curbe, în zigzaguri. [Var.: îngruzi vb. IV] – În + gurgui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngurzi [At: CREANGĂ, GL. / V: ~gor~, ~gruzi / Pzi: ~zesc / E: nct] (Reg) 1 vt A încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. 2 vt A petici. 3 vt (D. cămăși, pânză etc.) A șifona. 4 vr (D. față) A se rida. 5 vt (Fig) A desena în linii curbe sau în zigzag. 6 vr (Fig; d. femei) A se fâstâci. 7 vi (D. boabele de porumb) A apărea pe știulete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGURZI, îngurzesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A strînge, a aduna în crețuri marginile unei opinci, ale unei pînze, ale unui sac cu ajutorul unei sfori sau a unei curelușe, petrecute prin mai multe găuri. (Atestat în forma îngruzi) Scoțînd o piele de porc sălbatec din cămară și croind cîte o păreche de opinci... le-a îngruzit frumos. CREANGĂ, A. 24. ♦ Fig. A desena în linii încrețite, în zig-zaguri. Îngurzi flori și semne ciudate deasupra și dedesubtul slovelor. CAMILAR, T. 71. 2. Refl. (Despre părți ale trupului) A înțepeni, a se închirci. Gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. Mi se îngurzise grumazul stînd ghemuit. SADOVEANU, O. III 330. – Variantă: îngruzi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngurzì v. Mold. a se încreți (vorbind de obraz, de cămașă sau de opinci). [Lat. GURDIRE, a înțepeni].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGRUZI vb. IV v. îngurzi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGRUZI vb. IV v. îngurzi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNGRUZI vb. IV v. îngurzi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngorzi v vz îngurzi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngruzi v vz îngurzi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngrunzésc, îngruzésc și îngurzésc v. tr. (maĭ probabil d. grunz de cît d. lat. *ingurdire, d. gurdus [cuv. sp.], prost, grosolan; fr. engourdir, a tîmpi, dégourdir, a dezgurzi, d. gourd, amorțit de frig). Est. Strîng (încrețesc) marginile uneĭ pungĭ, unuĭ sac, uneĭ opincĭ: am văzut cum era’ngurzit burdufu la gură, ca o pungă (Șez. 30, 197). Fig. Înțepenesc: frigu îngurzește mînile (Sadov. Sămăn. 5, 1034). V. rebegesc, scapăr.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngruzésc, V. îngrunzesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngurzésc, V. îngrunzesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îngurzi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurzesc, 3 sg. îngurzește, imperf. 1 îngurzeam; conj. prez. 1 sg. să îngurzesc, 3 să îngurzească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngurzi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurzesc, imperf. 3 sg. îngurzea; conj. prez. 3 să îngurzească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngurzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurzesc, imperf. 3 sg. îngurzea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngurzească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îngurzi, îngurzesc, vb. IV (reg.) 1. a confecționa din piele udă, prin încrețirea cu o curelușă, opincile țărănești. 2. a coase provizoriu, prin strângerea pereților sacului, găurile sau rupturile acestuia. 3. a face crețe, a încreți, a boți pe margini (cămășile, ciorecii, pânza, pănura, plasa de pește). 4. (fig.; refl.) a se încreți obrazul sau gura. 5. (despre porumb; când încep să apară boabele) a face boabe, a îngingia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îngurzi, îngurzescverb
- 1. A strânge, a încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scoțînd o piele de porc sălbatec din cămară și croind cîte o păreche de opinci... le-a îngruzit frumos. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
- 1.1. A desena în linii curbe, în zigzaguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îngurzi flori și semne ciudate deasupra și dedesubtul slovelor. CAMILAR, T. 71. DLRLC
-
-
-
- Gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. DLRLC
- Mi se îngurzise grumazul stînd ghemuit. SADOVEANU, O. III 330. DLRLC
-
etimologie:
- În + gurgui DEX '09 DEX '98