12 definiții pentru îngrijitor (s.m.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGRIJITOR, -OARE, îngrijitori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. ♦ (La f.) Femeie care îngrijește un bolnav. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc. 3. Adj. (Înv.) Îngrijorător. – Îngriji + suf. -ător.
îngrijitor, ~oare [At: PANN, E. II, 85/5 / Pl: ~i, ~oare / E: îngriji + -(i)tor] 1 a (Înv) Îngrijorător. 2 smf (Îvr) Care este martor într-un duel. 3-6 smf (Rar) (Persoană) (care îngrijește pe cineva sau) care duce grija cuiva. 7 sf Femeie care îngrijește un bolnav. 8 smf Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei și supravegherea unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGRIJITOR, -OARE, îngrijitori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. ♦ (La f.) Femeie care îngrijește un bolnav. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc. 3. Adj. (Înv.) Îngrijorător. – Îngriji + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNGRIJITOR2, -OARE, îngrijitori, – oare, s. m. și f. 1. Persoană însărcinată cu întreținerea, îngrijirea și supravegherea unei instituții, unei locuințe, unui imobil etc. Stăpîna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul, îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 96. 2. Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. Îngrijitor la cai. ♦ (Numai la. f. ) Femeie care îngrijește de un bolnav. V. infirmieră. Pe înserate, îngrijitoarea le lua temperatura. PAS, Z. I 217. Ești o îngrijitoare plină de bunăvoință. CAMIL PETRESCU, T. II 278.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNGRIJITOR ~oare (~ori, ~oare m. și f. Persoană care îngrijește pe cineva sau ceva. /a îngriji + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngrijitor a. care inspiră grijă: știri îngrijitoare. ║ m. cel ce poartă de grijă, intendent.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngrijitór, -oáre adj. Care inspiră grijă, alarmant: știrĭ îngrijitoare. Subst. Intendent(-tă), supraveghetor(-toare), purtător(-toare) de grijĭ: îngrijitor de moșie, de bolnavĭ, de copiĭ. Adv. În mod îngrijitor, alarmant: focu înainta îngrijitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
crescător-îngrijitor, -toare s. m. f. Persoană calificată în creșterea și îngrijirea animalelor ◊ „Printre proaspeții absolvenți ai cursurilor de un an se numără și câteva femei: 14 (dintr-un total de 45) s-au calificat în meseria de crescător-îngrijitor de porcine, 9 (din 26) în aceea de crescător-îngrijitor de taurine, 75 la sută din absolvenții cursurilor pentru lucrătorii din complexele de vaci și păsări au fost femei.” Sc. 15 IV 77 p. 3 (din crescător + îngrijitor)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngrijitor-mulgător s. m. Îngrijitor de vite care se ocupă și cu mulsul ◊ „Cel mai vârstnic îngrijitor-mulgător din județul Sibiu, dar și cel mai bun, are 70 de ani.” R.l. 28 X 76 p. 5; v. și recordist (din îngrijitor + mulgător)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îngrijitor2 s. m., pl. îngrijitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngrijitor2 s. m., pl. îngrijitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngrijitor s. m., adj. m., pl. îngrijitori; f. sg. și pl. îngrijitoare, g.-d. sg. art. îngrijitoarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
îngrijitor, îngrijitorisubstantiv masculin îngrijitoare, îngrijitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îngrijitor la cai. DLRLC
- 1.1. Femeie care îngrijește un bolnav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe înserate, îngrijitoarea le lua temperatura. PAS, Z. I 217. DLRLC
- Ești o îngrijitoare plină de bunăvoință. CAMIL PETRESCU, T. II 278. DLRLC
-
-
- 2. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Stăpîna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul, îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 96. DLRLC
-
etimologie:
- Îngriji + sufix -ător. DEX '09 DEX '98