12 definiții pentru îngrijitor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRIJITOR, -OARE, îngrijitori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. ♦ (La f.) Femeie care îngrijește un bolnav. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc. 3. Adj. (Înv.) Îngrijorător. – Îngriji + suf. -ător.

îngrijitor, ~oare [At: PANN, E. II, 85/5 / Pl: ~i, ~oare / E: îngriji + -(i)tor] 1 a (Înv) Îngrijorător. 2 smf (Îvr) Care este martor într-un duel. 3-6 smf (Rar) (Persoană) (care îngrijește pe cineva sau) care duce grija cuiva. 7 sf Femeie care îngrijește un bolnav. 8 smf Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei și supravegherea unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc.

ÎNGRIJITOR, -OARE, îngrijitori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. ♦ (La f.) Femeie care îngrijește un bolnav. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc. 3. Adj. (Înv.) Îngrijorător. – Îngriji + suf. -ător.

ÎNGRIJITOR2, -OARE, îngrijitori, – oare, s. m. și f. 1. Persoană însărcinată cu întreținerea, îngrijirea și supravegherea unei instituții, unei locuințe, unui imobil etc. Stăpîna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul, îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 96. 2. Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. Îngrijitor la cai. ♦ (Numai la. f. ) Femeie care îngrijește de un bolnav. V. infirmieră. Pe înserate, îngrijitoarea le lua temperatura. PAS, Z. I 217. Ești o îngrijitoare plină de bunăvoință. CAMIL PETRESCU, T. II 278.

ÎNGRIJITOR ~oare (~ori, ~oare m. și f. Persoană care îngrijește pe cineva sau ceva. /a îngriji + suf. ~tor

îngrijitor a. care inspiră grijă: știri îngrijitoare. ║ m. cel ce poartă de grijă, intendent.

îngrijitór, -oáre adj. Care inspiră grijă, alarmant: știrĭ îngrijitoare. Subst. Intendent(-tă), supraveghetor(-toare), purtător(-toare) de grijĭ: îngrijitor de moșie, de bolnavĭ, de copiĭ. Adv. În mod îngrijitor, alarmant: focu înainta îngrijitor.

crescător-îngrijitor, -toare s. m. f. Persoană calificată în creșterea și îngrijirea animalelor ◊ „Printre proaspeții absolvenți ai cursurilor de un an se numără și câteva femei: 14 (dintr-un total de 45) s-au calificat în meseria de crescător-îngrijitor de porcine, 9 (din 26) în aceea de crescător-îngrijitor de taurine, 75 la sută din absolvenții cursurilor pentru lucrătorii din complexele de vaci și păsări au fost femei.” Sc. 15 IV 77 p. 3 (din crescător + îngrijitor)

îngrijitor-mulgător s. m. Îngrijitor de vite care se ocupă și cu mulsul ◊ „Cel mai vârstnic îngrijitor-mulgător din județul Sibiu, dar și cel mai bun, are 70 de ani.” R.l. 28 X 76 p. 5; v. și recordist (din îngrijitor + mulgător)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngrijitor2 s. m., pl. îngrijitori

îngrijitor2 s. m., pl. îngrijitori

îngrijitor s. m., adj. m., pl. îngrijitori; f. sg. și pl. îngrijitoare, g.-d. sg. art. îngrijitoarei

Intrare: îngrijitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrijitor
  • ‑ngrijitor
  • îngrijitorul
  • îngrijitoru‑
  • ‑ngrijitorul
  • ‑ngrijitoru‑
plural
  • îngrijitori
  • ‑ngrijitori
  • îngrijitorii
  • ‑ngrijitorii
genitiv-dativ singular
  • îngrijitor
  • ‑ngrijitor
  • îngrijitorului
  • ‑ngrijitorului
plural
  • îngrijitori
  • ‑ngrijitori
  • îngrijitorilor
  • ‑ngrijitorilor
vocativ singular
  • îngrijitorule
  • ‑ngrijitorule
plural
  • îngrijitorilor
  • ‑ngrijitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrijitor, îngrijitorisubstantiv masculin
îngrijitoare, îngrijitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îngrijitor la cai. DLRLC
    • 1.1. feminin Femeie care îngrijește un bolnav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe înserate, îngrijitoarea le lua temperatura. PAS, Z. I 217. DLRLC
      • format_quote Ești o îngrijitoare plină de bunăvoință. CAMIL PETRESCU, T. II 278. DLRLC
  • 2. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stăpîna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul, îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 96. DLRLC
etimologie:
  • Îngriji + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.