opțiuni
  • info

8 definiții pentru înghemui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHEMUI, înghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. – În + ghemui.

ÎNGHEMUI, înghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. – În + ghemui.

înghemui vr [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: în- + ghemui] (Reg) A se ghemui.

înghemuì v. a se ghemui: se înghemuiește acolo cum poate CR.

ghemuĭésc v. tr. (d. ghem). Fac ca ghemu, grămădesc, îndes: nu ghemui haĭnele în cufăr, că se mototolesc; vizitiu ghemuise o mulțime de Jidanĭ în diligență. V. refl. Mă tupileu, mă strîng ca ghemu: hoțu se ghemuise supt masă. Mă aglomerez, mă îndes, mă înghesuĭesc: caliciĭ se ghemuĭaŭ la pomană. – Și înghemuĭesc. Și ghebuĭesc: orașu e cît un pumn, ghebuit în tîmpla munteluĭ (ChN. I, 249).

înghemuĭésc, V. ghemuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înghemui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înghemuiesc, 3 sg. se înghemuiește, imperf. 1 sg. mă înghemuiam; conj. prez. 1 sg. să mă înghemuiesc, 3 să se înghemuiască; imper. 2 sg. afirm. înghemuiește-te; ger. înghemuindu-mă

!înghemui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înghemuiește, imperf. 3 sg. se înghemuia; conj. prez. 3 să se înghemuiască

înghemui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghemuiesc, imperf. 3 sg. înghemuia; conj. prez. 3 sg. și pl. înghemuiască

Intrare: înghemui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghemui
  • ‑nghemui
  • înghemuire
  • ‑nghemuire
  • înghemuit
  • ‑nghemuit
  • înghemuitu‑
  • ‑nghemuitu‑
  • înghemuind
  • ‑nghemuind
  • înghemuindu‑
  • ‑nghemuindu‑
 singular plural
  • înghemuiește
  • ‑nghemuiește
  • înghemuiți
  • ‑nghemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghemuiesc
  • ‑nghemuiesc
 (să)
  • înghemuiesc
  • ‑nghemuiesc
  • înghemuiam
  • ‑nghemuiam
  • înghemuii
  • ‑nghemuii
  • înghemuisem
  • ‑nghemuisem
a II-a (tu)
  • înghemuiești
  • ‑nghemuiești
 (să)
  • înghemuiești
  • ‑nghemuiești
  • înghemuiai
  • ‑nghemuiai
  • înghemuiși
  • ‑nghemuiși
  • înghemuiseși
  • ‑nghemuiseși
a III-a (el, ea)
  • înghemuiește
  • ‑nghemuiește
 (să)
  • înghemuiască
  • ‑nghemuiască
  • înghemuia
  • ‑nghemuia
  • înghemui
  • ‑nghemui
  • înghemuise
  • ‑nghemuise
plural I (noi)
  • înghemuim
  • ‑nghemuim
 (să)
  • înghemuim
  • ‑nghemuim
  • înghemuiam
  • ‑nghemuiam
  • înghemuirăm
  • ‑nghemuirăm
  • înghemuiserăm
  • ‑nghemuiserăm
  • înghemuisem
  • ‑nghemuisem
a II-a (voi)
  • înghemuiți
  • ‑nghemuiți
 (să)
  • înghemuiți
  • ‑nghemuiți
  • înghemuiați
  • ‑nghemuiați
  • înghemuirăți
  • ‑nghemuirăți
  • înghemuiserăți
  • ‑nghemuiserăți
  • înghemuiseți
  • ‑nghemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghemuiesc
  • ‑nghemuiesc
 (să)
  • înghemuiască
  • ‑nghemuiască
  • înghemuiau
  • ‑nghemuiau
  • înghemuiră
  • ‑nghemuiră
  • înghemuiseră
  • ‑nghemuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înghemui, înghemuiescverb

etimologie:
  • În + ghemui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.