opțiuni
  • info

11 definiții pentru înfoca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFOCA, (rar) înfoc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.

ÎNFOCA, (rar) înfoc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.

înfoca [At: DOSOFTEI, V. S. II, 26/1 / Pzi: înfoc / E: în + foc] 1 vt (Rar) A da foc la ceva. 2 vt (Rar) A înfierbânta, a încălzi ceva la foc. 3 vr (Fig) A se înflăcăra ca urmare a unui sentiment puternic.

A SE ÎNFOCA mă înfoc intranz. 1) (despre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se întărâta. 2) A se supăra foarte tare; a se aprinde. /în + foc

înfóc, a -á v. tr. (d. foc. – Înfoacă, să înfoace). Vechĭ. Azĭ Maram. Aprind, incendiez, înferbînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfoca (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. înfoc, 2 sg. înfoci, 3 înfoacă; conj. prez. 1 sg. să înfoc, 3 să înfoace; imper. 2 sg. afirm. înfoacă

înfoca (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfoacă

înfoca vb., ind. prez. 1 sg. înfoc, 3 sg. și pl. înfoacă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFOCA vb. a (se) înflăcăra, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.)

ÎNFOCA vb. v. înfierbânta.

ÎNFOCA vb. a (se) înflăcăra, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.)

înfoca vb. v. ÎNFIERBÎNTA.

Intrare: înfoca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfoca
  • ‑nfoca
  • înfocare
  • ‑nfocare
  • înfocat
  • ‑nfocat
  • înfocatu‑
  • ‑nfocatu‑
  • înfocând
  • ‑nfocând
  • înfocându‑
  • ‑nfocându‑
 singular plural
  • înfoacă
  • ‑nfoacă
  • înfocați
  • ‑nfocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfoc
  • ‑nfoc
 (să)
  • înfoc
  • ‑nfoc
  • înfocam
  • ‑nfocam
  • înfocai
  • ‑nfocai
  • înfocasem
  • ‑nfocasem
a II-a (tu)
  • înfoci
  • ‑nfoci
 (să)
  • înfoci
  • ‑nfoci
  • înfocai
  • ‑nfocai
  • înfocași
  • ‑nfocași
  • înfocaseși
  • ‑nfocaseși
a III-a (el, ea)
  • înfoacă
  • ‑nfoacă
 (să)
  • înfoace
  • ‑nfoace
  • înfoca
  • ‑nfoca
  • înfocă
  • ‑nfocă
  • înfocase
  • ‑nfocase
plural I (noi)
  • înfocăm
  • ‑nfocăm
 (să)
  • înfocăm
  • ‑nfocăm
  • înfocam
  • ‑nfocam
  • înfocarăm
  • ‑nfocarăm
  • înfocaserăm
  • ‑nfocaserăm
  • înfocasem
  • ‑nfocasem
a II-a (voi)
  • înfocați
  • ‑nfocați
 (să)
  • înfocați
  • ‑nfocați
  • înfocați
  • ‑nfocați
  • înfocarăți
  • ‑nfocarăți
  • înfocaserăți
  • ‑nfocaserăți
  • înfocaseți
  • ‑nfocaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfoacă
  • ‑nfoacă
 (să)
  • înfoace
  • ‑nfoace
  • înfocau
  • ‑nfocau
  • înfocară
  • ‑nfocară
  • înfocaseră
  • ‑nfocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfoca, înfocverb

rar
etimologie:
  • În + foc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.