11 definiții pentru înfirare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.

ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.

înfira vt [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~fiera / Pzi: ~fir / E: în + fir] (Rar) 1 A coase sau a broda cu fir metalic. 2 A pune ața în ac. 3 (D. păr, mustăți) A miji. 4 A depăna fire toarse. 5 (Îrg) A se ivi primii bulbuci în apa pusă la fiert.

ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. Fata înfira altița cămășii. 2. A depăna fire toarse. (Absol.) Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.

A ÎNFIRA înfir tranz. 1) rar (băsmăli, cămăși, bluze) A broda cu fir. 2) (fire toarse) A înfășura pe un mosor sau a face ghem; a depăna. /în + fir

înfirà v. 1. a pune în fir: a înfira mărgele; 2. a coase cu fir: sub altița cămăsei înfirate AL.

înfír și -éz, a v. tr. (d. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haĭnă cu fir. V. intr. Încep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustața îĭ înfira. – În nord (ca v. intr.) și a înfera, înfĭera, pop. înhera, (pin confuziune cu a înfiera d. fĭer).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfira (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfi

înfira vb., ind. prez. 1 sg. înfir, 3 sg. și pl. înfi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIRA vb. v. înșira, înșirui.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfira, înfirez, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înșira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga ața în ac.

Intrare: înfirare
înfirare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfirare
  • ‑nfirare
  • înfirarea
  • ‑nfirarea
plural
  • înfirări
  • ‑nfirări
  • înfirările
  • ‑nfirările
genitiv-dativ singular
  • înfirări
  • ‑nfirări
  • înfirării
  • ‑nfirării
plural
  • înfirări
  • ‑nfirări
  • înfirărilor
  • ‑nfirărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfira, înfirverb

rar
  • 1. A coase sau a broda cu fir. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fata înfira altița cămășii. DLRLC
  • 2. A depăna fire toarse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote (și) absolut Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. DLRLC
etimologie:
  • În + fir DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.