opțiuni
  • info

6 definiții pentru înduplecare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDUPLECARE s. f. Acțiunea de a (se) îndupleca. – V. îndupleca.

ÎNDUPLECARE s. f. Acțiunea de a (se) îndupleca. – V. îndupleca.

înduplecare sf [At: BIBLIA (1688) 343 bis / Pl: ~cări / E: îndupleca] 1 (Înv) Dublare. 2 (Înv) Încovoiere. 3 (Trs) Tivire. 4 (Înv) Ferire. 5-6 Convingere a cuiva (să se supună sau) să consimtă la ceva Si: înduplecăciune (1-2). 7 (Înv) Forțare a cuiva să renunțe la ceva sau la cineva Si: înduplecăciune (3). 8 (Înv) Convertire. 9 (Înv) Înduioșare. 10 (Înv) Atragere spre ceva Si: înduplecăciune (6). 11 (Înv) Trecere de partea cuiva Si: înduplecăciune (7), îndurare (3). 12 (Pop) Seducere a fecioarelor Si: înduplecăciune (8). 13 (Nob) Tendință spre ceva Si: înduplecăciune. 14 Comportare plină de milă, bunătate Si: înduplecăciune (10). 15 (Iuz) Compătimire. 16 (Iuz) Îndoitură. 17 (Grm; înv) Declinare.

ÎNDUPLECARE s. f. Acțiunea de a (se) îndupleca. Cum auzi că fiul său cel prea iubit e gata de ducă... începu să plîngă și să se roage și ea, dar nu fu chip de înduplecare. POPESCU, B. II 13.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înduplecare (desp. -du-ple-) s. f., g.-d. art. înduplecării

înduplecare (-du-ple-) s. f., g.-d. art. înduplecării

înduplecare s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. înduplecării

Intrare: înduplecare
înduplecare substantiv feminin
  • silabație: în-du-ple- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înduplecare
  • ‑nduplecare
  • înduplecarea
  • ‑nduplecarea
plural
  • înduplecări
  • ‑nduplecări
  • înduplecările
  • ‑nduplecările
genitiv-dativ singular
  • înduplecări
  • ‑nduplecări
  • înduplecării
  • ‑nduplecării
plural
  • înduplecări
  • ‑nduplecări
  • înduplecărilor
  • ‑nduplecărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înduplecare, înduplecărisubstantiv feminin
aduplecare, aduplecăriinfinitiv lung

  • 1. Acțiunea de a (se) îndupleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum auzi că fiul său cel prea iubit e gata de ducă... începu să plîngă și să se roage și ea, dar nu fu chip de înduplecare. POPESCU, B. II 13. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndupleca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.