înduplecare sf [At: BIBLIA (1688) 343 bis / Pl: ~cări / E: îndupleca] 1 (Înv) Dublare. 2 (Înv) Încovoiere. 3 (Trs) Tivire. 4 (Înv) Ferire. 5-6 Convingere a cuiva (să se supună sau) să consimtă la ceva Si: înduplecăciune (1-2). 7 (Înv) Forțare a cuiva să renunțe la ceva sau la cineva Si: înduplecăciune (3). 8 (Înv) Convertire. 9 (Înv) Înduioșare. 10 (Înv) Atragere spre ceva Si: înduplecăciune (6). 11 (Înv) Trecere de partea cuiva Si: înduplecăciune (7), îndurare (3). 12 (Pop) Seducere a fecioarelor Si: înduplecăciune (8). 13 (Nob) Tendință spre ceva Si: înduplecăciune. 14 Comportare plină de milă, bunătate Si: înduplecăciune (10). 15 (Iuz) Compătimire. 16 (Iuz) Îndoitură. 17 (Grm; înv) Declinare.