opțiuni
  • info

9 definiții pentru îndrumător (lucrare)

Explicative DEX

ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumă într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

îndrumător, ~oare [At: CV 1949 nr. 6-7 / Pl: ~i, ~oare / E: îndruma + -ător)] 1-6 smf, a (Șfg) (Persoană) care îndrumă (1-2, 4) Si: călăuzitor. 7 sn Lucrare care îndrumă într-un domeniu.

ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. Care îndrumează, orientează; călăuzitor. Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. ◊ (Substantivat) Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54. Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39. ♦ (Substantivat, n.) Text scris, carte, revistă etc., care servește ca îndreptar. Îndrumătorul cultural.

Ortografice DOOM

îndrumător2 s. n., pl. îndrumătoare

*îndrumător2 s. n., pl. îndrumătoare

Enciclopedice

„Îndrumătoarea” v. „Hodighitria”.

Sinonime

ÎNDRUMĂTOR s., adj. 1. s. v. ghid. 2. s. călăuză, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~ în viață.) 4. adj., s. călăuzitor, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. v. indicator. 6. adj. povățuitor, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

ÎNDRUMĂTOR s., adj. 1. s. călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (~ editat pentru turiști.) 2. s. călăuză, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.) 4. adj., s. călăuzitor, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. indicator, (rar) indicativ. (Semnal ~.) 6. adj. povățuitor, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

Intrare: îndrumător (lucrare)
îndrumător2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrumător
  • ‑ndrumător
  • îndrumătorul
  • îndrumătoru‑
  • ‑ndrumătorul
  • ‑ndrumătoru‑
plural
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarele
  • ‑ndrumătoarele
genitiv-dativ singular
  • îndrumător
  • ‑ndrumător
  • îndrumătorului
  • ‑ndrumătorului
plural
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarelor
  • ‑ndrumătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrumător, îndrumătoaresubstantiv neutru

  • 1. Lucrare care îndrumă într-un domeniu. DEX '09 DLRLC
    sinonime: îndrumar
    • format_quote Îndrumătorul cultural. DLRLC
etimologie:
  • Îndruma + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „îndrumător” (13 clipuri)
Clipul 1 / 13