ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. Care îndrumează, orientează; călăuzitor. Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. ◊ (Substantivat) Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54. Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39. ♦ (Substantivat, n.) Text scris, carte, revistă etc., care servește ca îndreptar. Îndrumătorul cultural.