7 definiții pentru îndreptuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndreptuit, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: îndreptui] (Rar) Îndreptățit2 (2).

ÎNDREPTUI, îndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îndreptăți. – În + drept + suf. -ui (după îndritui).

ÎNDREPTUI, îndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îndreptăți. – În + drept + suf. -ui (după îndritui).

îndreptui vt [At: ALECSANDRI, T. 1358 / Pzi: ~esc / E: în- + drept + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

ÎNDREPTUI, îndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A repune pe cineva în drepturile sale, a da cuiva un anumit drept; a îndritui. Cinovnicul... așterne o otnoșănie... prin care îndreptuiește pe Costandin Arbure. ALECSANDRI, T. 1358.

A ÎNDREPTUI ~iesc tranz. pop. (persoane) A repune în drepturi. /în + drept + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndreptui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptuiesc, imperf. 3 sg. îndreptuia; conj. prez. 3 să îndreptuiască

îndreptui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptuiesc, imperf. 3 sg. îndreptuia; conj. prez. 3 sg. și pl. îndreptuiască

Intrare: îndreptuit
îndreptuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndreptuit
  • ‑ndreptuit
  • îndreptuitul
  • îndreptuitu‑
  • ‑ndreptuitul
  • ‑ndreptuitu‑
  • îndreptui
  • ‑ndreptui
  • îndreptuita
  • ‑ndreptuita
plural
  • îndreptuiți
  • ‑ndreptuiți
  • îndreptuiții
  • ‑ndreptuiții
  • îndreptuite
  • ‑ndreptuite
  • îndreptuitele
  • ‑ndreptuitele
genitiv-dativ singular
  • îndreptuit
  • ‑ndreptuit
  • îndreptuitului
  • ‑ndreptuitului
  • îndreptuite
  • ‑ndreptuite
  • îndreptuitei
  • ‑ndreptuitei
plural
  • îndreptuiți
  • ‑ndreptuiți
  • îndreptuiților
  • ‑ndreptuiților
  • îndreptuite
  • ‑ndreptuite
  • îndreptuitelor
  • ‑ndreptuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndreptui, îndreptuiescverb

  • 1. învechit Îndreptăți, îndritui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cinovnicul... așterne o otnoșănie... prin care îndreptuiește pe Costandin Arbure. ALECSANDRI, T. 1358. DLRLC
etimologie:
  • În + drept + sufix -ui (după îndritui). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.