7 definiții pentru îndreptat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDREPTAT, -Ă, îndreptați, -te, adj. 1. (Despre obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma, la starea normală, dreaptă. 2. Corectat, rectificat. ♦ (Rar) Drept, cinstit, corect. – V. îndrepta.
ÎNDREPTAT, -Ă, îndreptați, -te, adj. 1. (Despre obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma, la starea normală, dreaptă. 2. Corectat, rectificat. ♦ (Rar) Drept, cinstit, corect. – V. îndrepta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndreptat1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. 14/4 / Pl: ~uri / E: îndrepta] (Nob) 1-11 Îndreptare (1-11). 12 (Jur; înv) Dezvinovățire. 13 (Înv) Mântuire. 14 Scuzare. 15- 16 Îndreptare (15-16). 17 (Înv) Poruncă. 18 (Iuz) Sentință. 19 (Iuz) Răsplată. 20 (Îvp) Dreptate. 21 Pretext. 22-30 Îndreptare (22-30).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îndreptat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 11/12 / V: (înv) ~der~ / Pl: ~ați, ~e / E: îndrepta] 1 (D. obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma normală, dreaptă. 2 (D. persoane) Care și-a corectat ținuta. 3 Care s-a schimbat din rău în bine Si: îmbunătățit. 4 (Rar) Care a redevenit drept, cinstit, corect. 5 (D. vreme) Ameliorat. 6 (Spc; reg; d. butoi) Ale cărui spații între doage au dispărut prin umflare cu apă. 7 (Înv; d. armată) Reorganizat. 8 Întremat după boală. 9 Revenit la înfățișare prosperă. 10 (D. bețivi) Care a îndepărtat efectele beției. 11 Care și-a corectat comportamentul. 12 (Jur; înv) Dezvinovățit. 13 (Înv) Mântuit. 14 Scuzat. 15 Călăuzit pe drumul bun. 16 (Fig) Îndrumat spre o hotărâre potrivită. 17 Căruia i s-a poruncit. 18 Răsplătit. 19 (D. privire) Orientat spre ceva. 20 Care a plecat spre o anumită țintă. 21 (D. vehicule) Condus într-o anumită direcție. 22 (D. ape) Căruia i s-a schimbat cursul. 23 (D. rugăminți) Care este adresată cuiva. 24 (D. arme de foc) Cu care se țintește spre ceva. 25 (D. urechi) Ciulit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDREPTAT, -Ă, îndreptați, -te, adj. 1. (Despre obiecte strîmbe, deformate) Făcut să fie drept, dezdoit. Cui îndreptat. ◊ (Despre oameni) Mergea parcă mai îndreptat din șale. PAS, Z. I 202. 2. Corectat, rectificat. Greșeli îndreptate. ♦ (Rar) Drept, cinstit, corect. Cît timp mai poți mișca un singur deget, dacă gîndul este îndreptat, încă mai poți sluji neamul tău. CAMIL PETRESCU, B. 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îndereptat, ~ă a vz îndreptat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDREPTAT adj. I. v. nivelat. II. 1. v. întremat. 2. fortificat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDREPTAT adj. I. netezit, nivelat. (O suprafață neregulată ~.) II. 1. înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~ după operație.) 2. fortificat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îndreptat, îndreptatăadjectiv
- 1. (Despre obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma, la starea normală, dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezdoit
- Cui îndreptat. DLRLC
- Mergea parcă mai îndreptat din șale. PAS, Z. I 202. DLRLC
-
- 2. Rectificat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rectificat
- Greșeli îndreptate. DLRLC
-
- Cît timp mai poți mișca un singur deget, dacă gîndul este îndreptat, încă mai poți sluji neamul tău. CAMIL PETRESCU, B. 176. DLRLC
-
-
etimologie:
- îndrepta DEX '98 DEX '09