8 definiții pentru îndiguire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDIGUIRE, îndiguiri, s. f. Acțiunea de a îndigui; zăgăzuire. – V. îndigui.
ÎNDIGUIRE, îndiguiri, s. f. Acțiunea de a îndigui; zăgăzuire. – V. îndigui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndiguire sf [At: CONTEMP., 1950, ap. DA / P: ~gu-i~ / Pl: ~ri / E: îndigui] 1 Mărginire a unei ape cu diguri. 2 Înconjurare a unui teren cu diguri. 3 (Pgn) Ridicare a unui dig.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDIGUIRE, îndiguiri, s. f. Acțiunea de a îndigui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îndiguire s. f., g.-d. art. îndiguirii; pl. îndiguiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îndiguire s. f., g.-d. art. îndiguirii; pl. îndiguiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îndiguire s. f., g.-d. art. îndiguirii, pl. îndiguiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDIGUIRE s. stăvilire, zăgăzuire. (~ malului unei ape.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDIGUIRE s. stăvilire, zăgăzuire. (~ malului unei ape.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îndiguire, îndiguirisubstantiv feminin
etimologie:
- îndigui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.