opțiuni
  • info

5 definiții pentru încâinit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încâinit, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 31 / Pl: ~iți, ~e / E: încâini] (Rar) 1 Înrăit. 2 Câinos. 3 Încăpățânat.

ÎNCÂINIT, -Ă, încâiniți, -te, adj. (Rar) Rău, câinos. ♦ Încăpățânat. – V. încâina.

ÎNCÎINIT, -Ă, încîiniți, -te, adj. Rău, cîinos; încăpățînat. Încîinita de iapă... împreună cu mînzii, la porunca babei s-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. Un neghiob ce poartă-n piept Un suflet încîinit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53. – Variantă: (regional) încînit, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485) adj.

ÎNCÎNIT, -Ă adj. v. încîinit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încâinit adj. m., pl. încâiniți; f. sg. încâinită, pl. încâinite

Intrare: încâinit
încâinit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încâinit
  • ‑ncâinit
  • încâinitul
  • încâinitu‑
  • ‑ncâinitul
  • ‑ncâinitu‑
  • încâinită
  • ‑ncâinită
  • încâinita
  • ‑ncâinita
plural
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
  • încâiniții
  • ‑ncâiniții
  • încâinite
  • ‑ncâinite
  • încâinitele
  • ‑ncâinitele
genitiv-dativ singular
  • încâinit
  • ‑ncâinit
  • încâinitului
  • ‑ncâinitului
  • încâinite
  • ‑ncâinite
  • încâinitei
  • ‑ncâinitei
plural
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
  • încâiniților
  • ‑ncâiniților
  • încâinite
  • ‑ncâinite
  • încâinitelor
  • ‑ncâinitelor
vocativ singular — —
plural — —
încânit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încânit
  • ‑ncânit
  • încânitul
  • încânitu‑
  • ‑ncânitul
  • ‑ncânitu‑
  • încânită
  • ‑ncânită
  • încânita
  • ‑ncânita
plural
  • încâniți
  • ‑ncâniți
  • încâniții
  • ‑ncâniții
  • încânite
  • ‑ncânite
  • încânitele
  • ‑ncânitele
genitiv-dativ singular
  • încânit
  • ‑ncânit
  • încânitului
  • ‑ncânitului
  • încânite
  • ‑ncânite
  • încânitei
  • ‑ncânitei
plural
  • încâniți
  • ‑ncâniți
  • încâniților
  • ‑ncâniților
  • încânite
  • ‑ncânite
  • încânitelor
  • ‑ncânitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încâinit, încâinităadjectiv

  • 1. rar Câinos, rău. DEX '98 DLRLC
    sinonime: câinos rău
    • format_quote Încîinita de iapă... împreună cu mînzii, la porunca babei s-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. DLRLC
    • format_quote Un neghiob ce poartă-n piept Un suflet încîinit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53. DLRLC
etimologie:
  • încâina DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.