11 definiții pentru încheietor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHEIETOR, -OARE, încheietori, s. m., s. f. 1. S. m. (Înv.; în sintagma) încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.

încheietor, ~oare [At: BIBLIA (1688) 286/1 / V: (îrg) închietoare sf, închietur sm / Pl: ~i, ~oare / E: încheia + -tor] 1 sf (Reg) Loc cioplit într-un trunchi de lemn unde se fixează bârnele de la casă. 2 sf (Atm; înv) Articulație a membrelor. 3 sf Cheotoare la îmbrăcăminte. 4 sm (Reg) Cârlig cu care se încheie ghetele. 5 sf (Nob) Clanță la ușă. 6 sf (Reg) Plantă ierboasă din familia labiatelor, lânos-păroasă, cu flori galbene și pete brune, rău mirositoare, care crește pe câmpurile nisipoase sau pe dealurile aride și pietroase Si: urechea-șoarecelui (Sideritis montana). 7 sf (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pirosella). 8 sm (Mil; îs) ~ de pluton Gradat care merge în ultimul rând din pluton. 9 sm (Înv) Constructor de case din lemn.

ÎNCHEIETOR, -OARE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.

ÎNCHEIETOR, încheietori, s. m. (Mil.; ieșit din uz) Gradat (de obicei ajutorul comandantului) care merge imediat în spatele unității din care face parte. Încheietor de pluton.

ÎNCHEIETOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care încheie; cu funcția de a încheia. /a încheia + suf. ~tor

încheĭetór n., pl. oare. Cîrlig de încheĭat ghetele cu nasturĭ (fr. tire-bouton).

închietoare sf vz încheietor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încheietor s. m., pl. încheietori

încheietor (înv.) s. m., pl. încheietori

încheietor (persoană) s. m., pl. încheietori

Intrare: încheietor (s.m.)
încheietor1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheietor
  • ‑ncheietor
  • încheietorul
  • încheietoru‑
  • ‑ncheietorul
  • ‑ncheietoru‑
plural
  • încheietori
  • ‑ncheietori
  • încheietorii
  • ‑ncheietorii
genitiv-dativ singular
  • încheietor
  • ‑ncheietor
  • încheietorului
  • ‑ncheietorului
plural
  • încheietori
  • ‑ncheietori
  • încheietorilor
  • ‑ncheietorilor
vocativ singular
plural
închietoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
închietur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încheietor, încheietorisubstantiv masculin

  • chat_bubble învechit (în) sintagmă Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Încheia + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.