încheietor, ~oare [At: BIBLIA (1688) 286/1 / V: (îrg) închietoare sf, închietur sm / Pl: ~i, ~oare / E: încheia + -tor] 1 sf (Reg) Loc cioplit într-un trunchi de lemn unde se fixează bârnele de la casă. 2 sf (Atm; înv) Articulație a membrelor. 3 sf Cheotoare la îmbrăcăminte. 4 sm (Reg) Cârlig cu care se încheie ghetele. 5 sf (Nob) Clanță la ușă. 6 sf (Reg) Plantă ierboasă din familia labiatelor, lânos-păroasă, cu flori galbene și pete brune, rău mirositoare, care crește pe câmpurile nisipoase sau pe dealurile aride și pietroase Si: urechea-șoarecelui (Sideritis montana). 7 sf (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pirosella). 8 sm (Mil; îs) ~ de pluton Gradat care merge în ultimul rând din pluton. 9 sm (Înv) Constructor de case din lemn.