25 de definiții pentru împăienjinit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.

A ÎMPĂIENJENI ~esc tranz. A acoperi cu o pânză de păianjen; a umple cu păienjeniș. /în + paianjen

A SE ÎMPĂIENJENI pers. 3 se ~ește intranz. (despre ochi, vedere) A-și pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se împânzi. /în + păianjen

împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].

împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.

painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 împăienjenească

împăienjeni vb. (sil. -ien-), ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. împăienjenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

Intrare: împăienjinit
împăienjinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjinit
  • ‑mpăienjinit
  • împăienjinitul
  • împăienjinitu‑
  • ‑mpăienjinitul
  • ‑mpăienjinitu‑
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjinita
  • ‑mpăienjinita
plural
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
  • împăienjiniții
  • ‑mpăienjiniții
  • împăienjinite
  • ‑mpăienjinite
  • împăienjinitele
  • ‑mpăienjinitele
genitiv-dativ singular
  • împăienjinit
  • ‑mpăienjinit
  • împăienjinitului
  • ‑mpăienjinitului
  • împăienjinite
  • ‑mpăienjinite
  • împăienjinitei
  • ‑mpăienjinitei
plural
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
  • împăienjiniților
  • ‑mpăienjiniților
  • împăienjinite
  • ‑mpăienjinite
  • împăienjinitelor
  • ‑mpăienjinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăienjeni, împăienjenescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. DEX '98 DEX '09
  • 2. reflexiv figurat (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încețoșa
    • format_quote Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. DLRLC
    • format_quote Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. DLRLC
etimologie:
  • În + păianjen DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.