9 definiții pentru împupire

Explicative DEX

ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. pupiti „a îmboboci”.

împupi vi [At: BARONZI, L. 110 / V: (reg) îmbubi / Pzi: ~pesc, (rar) împup / E: în- + pup] (Reg) 1 A înmuguri. 2 A încolți. 3 A îmboboci. 4 A înflori.

ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pupi. Cf. scr. pupiti „a îmboboci”.

ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A îmboboci. Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108. Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111.

împupésc v. intr. (d. pup 1). Ban. Trans. Îmbobocesc, înmuguresc: cu diamant împupite (ArhO. 1924, Ian. 29), răchită împupită (Șez. 36, 8).

Ortografice DOOM

împupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupesc, imperf. 3 sg. împupea; conj. prez. 3 împupească

împupi vb., ind. prez. 3 sg. împupește, imperf. 3 sg. împupea; conj. prez. 3 sg. și pl. împupească

Sinonime

ÎMPUPI vb. v. îmboboci, înmuguri, muguri.

împupi vb. v. ÎMBOBOCI. ÎNMUGURI. MUGURI.

Intrare: împupire
împupire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împupire
  • ‑mpupire
  • împupirea
  • ‑mpupirea
plural
  • împupiri
  • ‑mpupiri
  • împupirile
  • ‑mpupirile
genitiv-dativ singular
  • împupiri
  • ‑mpupiri
  • împupirii
  • ‑mpupirii
plural
  • împupiri
  • ‑mpupiri
  • împupirilor
  • ‑mpupirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împupi, împupescverb

  • 1. regional Muguri, îmboboci, înmuguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108. DLRLC
    • format_quote Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.