opțiuni
  • info

9 definiții pentru împungător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUNGĂTOR, -OARE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător.

ÎMPUNGĂTOR, -OARE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător.

împungător, ~oare a [At: BIBLIA (1688), 54/2 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împunge + -(ă)tor] (Reg) 1 Care împunge (1). 2 (Fig; d. ochi, privire) Pătrunzător. 3 (Fig; d. vorbe) Ofensator. 4 (D. vite) Împungaci.

ÎMPUNGĂTOR, -OARE, împungători, -oare, adj. (Rar) Care împunge. Șerpe mare o venit, Jumătate m-o-nghițit, Jumătate nu mă poate... De sulițe-mpungătoare. ȘEZ. I 45. ♦ Fig. Pătrunzător, scrutător. Stoica Cerneț ridică ochii împungători, dar îndată i se îmblînzi înfățișarea, cînd văzu pe Nastasia în preajmă. SADOVEANU, M. C. 128. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător, ofensator. După ce-și arătară antipatia lor în public prin vorbe amare și împungătoare... împrejurările îi aduse îndată a și-o arăta prin fapte. BĂLCESCU, O. II 268.

ÎMPUNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre vite cornute) Care împunge. 2) fig. (despre ochi, privire) Care străpunge; pătrunzător; ager. 3) fig. (despre vorbe) Care conține aluzii răutăcioase; înțepător; mușcător; corosiv; usturător; îmbolditor; pișcător. Glumă ~oare. /a împinge + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împungător adj. m., pl. împungători; f. sg. și pl. împungătoare

împungător adj. m., pl. împungători; f. sg. și pl. împungătoare

împungător adj. m., pl. împungători; f. sg. și pl. împungătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUNGĂTOR adj. (înv.) împungaci, pungător. (O vită ~oare.)

ÎMPUNGĂTOR adj. (înv.) împungaci, pungător. (O vită ~.)

Intrare: împungător
împungător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împungător
  • ‑mpungător
  • împungătorul
  • împungătoru‑
  • ‑mpungătorul
  • ‑mpungătoru‑
  • împungătoare
  • ‑mpungătoare
  • împungătoarea
  • ‑mpungătoarea
plural
  • împungători
  • ‑mpungători
  • împungătorii
  • ‑mpungătorii
  • împungătoare
  • ‑mpungătoare
  • împungătoarele
  • ‑mpungătoarele
genitiv-dativ singular
  • împungător
  • ‑mpungător
  • împungătorului
  • ‑mpungătorului
  • împungătoare
  • ‑mpungătoare
  • împungătoarei
  • ‑mpungătoarei
plural
  • împungători
  • ‑mpungători
  • împungătorilor
  • ‑mpungătorilor
  • împungătoare
  • ‑mpungătoare
  • împungătoarelor
  • ‑mpungătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împungător, împungătoareadjectiv

regional
  • 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șerpe mare o venit, Jumătate m-o-nghițit, Jumătate nu mă poate... De sulițe-mpungătoare. ȘEZ. I 45. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre ochi, privire: ager, pătrunzător, scrutător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ager pătrunzător scrutător
      • format_quote Stoica Cerneț ridică ochii împungători, dar îndată i se îmblînzi înfățișarea, cînd văzu pe Nastasia în preajmă. SADOVEANU, M. C. 128. DLRLC
    • 1.2. figurat Despre vorbe: coroziv, mușcător, ofensator, pișcător, usturător, îmbolditor, înțepător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coroziv mușcător ofensator pișcător usturător îmbolditor înțepător
      • format_quote După ce-și arătară antipatia lor în public prin vorbe amare și împungătoare... împrejurările îi aduse îndată a și-o arăta prin fapte. BĂLCESCU, O. II 268. DLRLC
  • 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2.) (2). DEX '09 DEX '98
    sinonime: pungător împungaci
etimologie:
  • împung (prezentul indicativ al lui împunge) + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.