21 de definiții pentru împrieteni
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPRIETENI, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietini vb. IV] – În + prieten.
împrieteni [At: (a. 1841) PANN, ap. GCR 362 / V: (înv) ~prieat~, ~priit~, ~ret~, ~tini / Pzi: ~nesc / E: în- + prieten] 1 vt A face pe cineva prieten cu altcineva Si: (înv) a împrietenoși (1), a împrietnici (1). 2 vr A deveni prieten cu cineva Si: (înv) a se împrietenoși (2), a se împrietnici (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPRIETENI, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietini vb. IV] – În + prieten.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPRIETENI, împrietenesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Mai ales construit cu prep. «cu») A intra în legături de prietenie, a deveni prieten (cu cineva). Zile lungi mi le-am pierdut Să mă-mprietenesc cu tine. COȘBUC, P. I 51. ◊ Fig. În prima zi m-am împrietenit cu copacii și cu cîinii. VLAHUȚĂ, O. A. 145. Se împrieteniră și se duseră la palaturile împărătești. ISPIRESCU, L. 371. – Variantă: împrietini (SADOVEANU, E. 7) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎMPRIETENI mă ~esc intranz. A stabili relații de prietenie; a deveni prieten cu cineva. ~ cu o fată. /în + prieten
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎMPRIETENI ~esc tranz. A face să se împrietenească. [Sil. îm-pri-e-] /în + prieten
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrietenì v. a (se) face prieten.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPRIETINI vb. IV v. împrieteni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPRIETINI vb. IV v. împrieteni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPRIETINI vb. IV v. împrieteni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împreteni v vz împrieteni corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împrieateni v vz împrieteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împrietini v vz împrieteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împriiteni v vz împrieteni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împrietenésc (vest) și -inésc (est) v. tr. Fac prieten: nevoĭa îĭ împrietenise. V. refl. Mă fac prieten: cînele une-orĭ se împrietenește cu pisica. – În Trans. împret-. Vechĭ și -tnicesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împrieteni (a ~) (desp. -pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenesc, 3 sg. împrietenește, imperf. 1 împrieteneam; conj. prez. 1 sg. să împrietenesc, 3 să împrietenească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împrieteni (a ~) (-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenesc, imperf. 3 sg. împrietenea; conj. prez. 3 să împrietenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împrieteni vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenesc, imperf. 3 sg. împrietenea; conj. prez. 3 sg. și pl. împrietenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împrieteni
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
împrietenesc, -neam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPRIETENI vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPRIETENI vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se împrieteni ≠ a se îndușmăni, a se învrăjbi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: îm-pri-e-te-ni
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
împrieteni, împrietenescverb
- 1. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. DEX '09 DLRLC
- Zile lungi mi le-am pierdut Să mă-mprietenesc cu tine. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
- În prima zi m-am împrietenit cu copacii și cu cîinii. VLAHUȚĂ, O. A. 145. DLRLC
- Se împrieteniră și se duseră la palaturile împărătești. ISPIRESCU, L. 371. DLRLC
-
etimologie:
- În + prieten DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.