8 definiții pentru împletire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPLETIRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti.

ÎMPLETIRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti.

împletire sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 60 / Pl: ~ri / E: împleti] 1 Așezare împreună a mai multor fire sau mănunchiuri de fire, încrucișându-le sau înnodându-le după un anumit sistem Si: împletit1 (1), împletitură (1). 2 (Fig) Amestecare a unor sentimente, intenții etc. diferite Si: împletit1 (2), împletitură (2). 3 Pieptănare a părului în cozi Si: împletit1 (3), împletitură (3). 4 Preparare a colacilor din benzi de aluat, imitând cozile Si: împletit1 (4), împletitură (4). 5 Legare în formă de cununi a florilor sau a altor ornamente Si: împletit1 (5), împletitură (5). 6 Confecționare din nuiele flexibile a unor coșuri, garduri, obiecte de mobilier Si: împletit1 (6), împletitură (6). 7 Confecționare a unor rogojini din fascicule de plante uscate Si: împletit1 (7), împletitură (7). 8 Confecționare din fire înnodate a unor obiecte de îmbrăcăminte sau de podoabă, cu ajutorul andrelelor, croșetei etc. Si: împletit1 (8), împletitură (8). 9 Creștere a plantelor răsucite unele în jurul altora, dese și încurcate Si: împletit1 (9), împletitură (9). 10 (Fig) Uneltire. 11 (Rar) Mișcări repezi din picioare în timpul dansului Si: (rar) împletit1 (11), împletitură (11).

ÎMPLETIRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei (v. împletitură); fig. amestec, amestecătură. Am reprodus o pagină întreagă din articolul d-lui Maiorescu... o atare împletire metafizică nici nu poate fi spusă cu cuvintele noastre. GHEREA, ST. CR. II 60.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împletire s. f., g.-d. art. împletirii; pl. împletiri

împletire s. f., g.-d. art. împletirii; pl. împletiri

împletire s. f., g.-d. art. împletirii; pl. împletiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPLETIRE s. 1. v. tricotare. 2. v. îmbinare.

ÎMPLETIRE s. 1. împletit, tricotare, tricotat. (~ unui pulover.) 2. îmbinare, unire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor interese.)

Intrare: împletire
împletire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletire
  • ‑mpletire
  • împletirea
  • ‑mpletirea
plural
  • împletiri
  • ‑mpletiri
  • împletirile
  • ‑mpletirile
genitiv-dativ singular
  • împletiri
  • ‑mpletiri
  • împletirii
  • ‑mpletirii
plural
  • împletiri
  • ‑mpletiri
  • împletirilor
  • ‑mpletirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împletire, împletirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împleti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.