18 definiții pentru zăstimp
din care- explicative (13)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zăstimp sn [At: (a. 1699) FN. 69 / V: (înv) zăstip, ~tămp, ~tâmp, ~tâmpăr, (reg) ~tânc, zastâmp / Pl: ~uri / E: ză- + timp cf estimp, răstimp, rs застимп] 1 (Îrg) Răstimp (1). 2 (Îvr; îlav) Cu ~tâmpăr Din timp în timp.
zăstimp s.n. (înv., reg.) Răstimp. Urletul de tunuri nu avea zăstimpuri (VOIC.). • pl. -uri. /ză- + timp.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂSTIMP, zăstimpuri, s. n. (Rar) Răstimp. – Comp. rus zastup.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zăstimp n. răstimp: în scurte zăstimpuri când soarele declină AL. [Slav. *ZASTÕPŬ (cf. răstimp)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăstímp și -împ, V. răstimp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zastâmp sn vz zăstimp
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăstămp sn vz zăstimp
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăstâmp sn vz zăstimp
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăstâmpăr sn vz zăstimp
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăstânc sn vz zăstimp corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăstip sn vz zăstimp
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ZĂSTÎMP, zăstîmpuri, s. n. (Rar) Răstimp. Un zăstîmp de răsuflet, și valurile reîncep. VLAHUȚĂ, la CADE. În acest zăstîmp leșii intrară în țară. Ei puseră domn pe Simeon Movilă. ISPIRESCU, M. V. 54.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstímp și -împ n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răstimp s. n., pl. răstimpuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂSTIMP s. v. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăstimp s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAȚIU. TIMP. VREME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZĂSTIMP, zăstimpuri, s. n. Interval, perioadă, timp. (din sl. *zastąpŭ; cf. rus. zastup adaptat fonetic la timp, ca și răstimp)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ZĂSTÎMP, zăstîmpuri, s. n. (Var.) Zăstimp.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zăstimp, zăstimpurisubstantiv neutru
- 1. Epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme. DLRLC DLRM
- Un zăstîmp de răsuflet, și valurile reîncep. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
- În acest zăstîmp leșii intrară în țară. Ei puseră domn pe Simeon Movilă. ISPIRESCU, M. V. 54. DLRLC
-
etimologie:
- zastup DLRM