ZĂMOȘIȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum). – Zămos (= zemos) + suf. -iță.

zămoșiță sf [At: BORZA, D. 84 / V: (reg) zem~, zâm~ / Pl: ~țe / E: zămos + -iță] 1 (Șîs ~ beșicoasă) Plantă erbacee din familia malvaceelor cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare gălbuie, cu mijlocul purpuriu și catifelat și cu fructul ca o capsulă Si: (reg) cavan, ciulină (10), curcubețică (4) măruntă, floarea ursului, lubenicioară, macul cioarei, nalbă mare (Hibiscus trionum). 2 (Reg) Bamă (Hibiscus esculentus).

zămoșiță s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri rigizi, cu florile mari cu petalele galbene-deschis, la bază purpurii, catifelate la mijloc și cu fructul capsulă (Hibiscus trionum). • pl. -e. /zămos + -iță.

ZĂMOȘIȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum). – Zămos (= zemos) + suf. -iță.

ZĂMOȘIȚĂ s. f. Plantă cu tulpina ramificată chiar de la bază și acoperită cu peri aspri, cu flori mari, de culoare galbenă-deschisă sau purpurie și catifelate la mijloc (Hibiscus ternatus); macul-ciorii.

ZĂMOȘIȚĂ s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari, de culoare galbenă-deschisă sau purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus ternatus). – Din zămos + suf. -iță.

ZĂMOȘIȚĂ f. Plantă erbacee cu tulpina păroasă, ramificată, având flori mari, galbene, purpurii la bază. /zămos pop. + suf. ~iță

zâmoșiță sf vz zămoșiță

zemoșiță sf vz zămoșiță

zămoșiță s. f., g.-d. art. zămoșiței; pl. zămoșițe

zămoșiță s. f., g.-d. art. zămoșiței; pl. zămoșițe

zămoșiță s. f., g.-d. art. zămoșiței; pl. zămoșițe

ZĂMOȘIȚĂ s. (BOT.; Hibiscus trionum) brâncă, (reg.) macul-cioarei.

ZĂMOȘIȚĂ s. (BOT.; Hibiscus trionum) (reg.) macul-cioarei.