opțiuni
  • info

9 definiții pentru zăminti

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăminti [At: CORESI, ap. DHLR II, 537 / V: ~menti, zim~ / Pzi: ~tesc / E: vsl *заминти cf vsl заминти] 1-2 vtr (Îvr; îf ziminti) A (se) neliniști. 3-4 vtr (Pex) A (se) agita (1-2). 5 vt (Înv) A învălmăși.

zăminti vb. IV. tr. (înv.) A învălmăși. • prez.ind. -esc. /<sl. veche замѧтѫ, замѧстн.

zămenti v vz zăminti

ziminti2 v vz zăminti

zămintésc v. tr. (pol. zamacić și -cać, a turbura, compus ca și vsl. ῾sŭ-montiti, rom. a sminti). Cant. Amestec, învălmășesc. – Și zămentesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂMINTI vb. v. amesteca, încâlci, încurca.

zăminti vb. v. AMESTECA. ÎNCÎLCI. ÎNCURCA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂMINTI, zămintesc, vb. IV. Tranz. (Înv., Mold.) A amesteca, a încurca. (din sl. zamęntiti, cf. sŭmęntiti > sminti; cf. pol. zamęcić, slovac. zametiti)

zăminti (-tesc, -it), vb. – A amesteca, a încurca. Sl. *zamętiti, cf. sŭmętiti › sminti, și pol. zamęcić, slov. zametiti. – Der. zăminteală (var. zămintitură), s. f. (amestec, talmeș-balmeș), înv.

Intrare: zăminti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăminti
  • zămintire
  • zămintit
  • zămintitu‑
  • zămintind
  • zămintindu‑
 singular plural
  • zămintește
  • zămintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămintesc
 (să)
  • zămintesc
  • zăminteam
  • zămintii
  • zămintisem
a II-a (tu)
  • zămintești
 (să)
  • zămintești
  • zăminteai
  • zămintiși
  • zămintiseși
a III-a (el, ea)
  • zămintește
 (să)
  • zămintească
  • zămintea
  • zăminti
  • zămintise
plural I (noi)
  • zămintim
 (să)
  • zămintim
  • zăminteam
  • zămintirăm
  • zămintiserăm
  • zămintisem
a II-a (voi)
  • zămintiți
 (să)
  • zămintiți
  • zăminteați
  • zămintirăți
  • zămintiserăți
  • zămintiseți
a III-a (ei, ele)
  • zămintesc
 (să)
  • zămintească
  • zăminteau
  • zămintiră
  • zămintiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zămenti
  • zămentire
  • zămentit
  • zămentitu‑
  • zămentind
  • zămentindu‑
 singular plural
  • zămentește
  • zămentiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămentesc
 (să)
  • zămentesc
  • zămenteam
  • zămentii
  • zămentisem
a II-a (tu)
  • zămentești
 (să)
  • zămentești
  • zămenteai
  • zămentiși
  • zămentiseși
a III-a (el, ea)
  • zămentește
 (să)
  • zămentească
  • zămentea
  • zămenti
  • zămentise
plural I (noi)
  • zămentim
 (să)
  • zămentim
  • zămenteam
  • zămentirăm
  • zămentiserăm
  • zămentisem
a II-a (voi)
  • zămentiți
 (să)
  • zămentiți
  • zămenteați
  • zămentirăți
  • zămentiserăți
  • zămentiseți
a III-a (ei, ele)
  • zămentesc
 (să)
  • zămentească
  • zămenteau
  • zămentiră
  • zămentiseră
ziminti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăminti, zămintescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.