opțiuni
  • info

12 definiții pentru zălogire

din care

Explicative DEX

ZĂLOGIRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

zălogire sf [At: BIBLIA (1688), 731/6 / V: (înv) ~jire / Pl: ~ri / E: zălogi] 1 (Înv) Amanet. 2 (Înv) Ipotecă. 3 Luare de ostateci.

zălogire s.f. (pop.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei; amanetare, ipotecare. • pl. -i. /v. zălogi.

ZĂLOGIRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

ZĂLOGIRE, zălogiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a zălogi; luare (sau dare) ca amanet sau ca ostatic.

ZĂLOGIRE, zălogiri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a zălogi.

zălojire sf vz zălogire

Ortografice DOOM

zălogire (înv.) s. f., g.-d. art. zălogirii; pl. zălogiri

zălogire (înv.) s. f., g.-d. art. zălogirii; pl. zălogiri

zălogire s. f., g.-d. art. zălogirii; pl. zălogiri

Sinonime

ZĂLOGIRE s. v. amanetare, ipotecare, sechestrare.

zălogire s. v. AMANETARE. IPOTECARE. SECHESTRARE.

Intrare: zălogire
zălogire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zălogire
  • zălogirea
plural
  • zălogiri
  • zălogirile
genitiv-dativ singular
  • zălogiri
  • zălogirii
plural
  • zălogiri
  • zălogirilor
vocativ singular —
plural —
zălojire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zălojire
  • zălojirea
plural
  • zălojiri
  • zălojirile
genitiv-dativ singular
  • zălojiri
  • zălojirii
plural
  • zălojiri
  • zălojirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zălogire, zălogirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi zălogi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.