28 de definiții pentru zvârlugă vârlugă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlúgă s. f.] – Et. nec.

zvârlu sf [At: LB / V: (înv) ~ligă, (reg) ~loagă, sfârloacă, sfâ~ / Pl: ~ugi / E: z- + vârlugă] 1 Pește mic comestibil din familia cobitidelor, cu corpul alungit, comprimat lateral, de culoare gălbuie-lucioasă, cu gura prevăzută cu mustăți și cu o țeapă pe osul suborbital, cu mișcări extrem de rapide, care trăiește în ape line sau stătătoare Si: (reg) mușcătoare, nisiparniță, sfaret, sfârlar, țipar1, unghiță, vârâtoare, vârlugă, zmorlă (1) (Cobitis taenia). 2 (Fig; fam) Persoană vioaie. 3 (Iht; reg) Câră (Cobitis aurata). 4 (Iht; înv; îf zvârligă) Porcușor (Gobio gobio). 5 (Iht; îvr) Plevușcă1 (Leucaspius delineatus). 6 (Reg) Închizătoare rudimentară alcătuită dintr-un lemn care se bate în stâlpul porții sau ușorul ușii, astfel încât să se blocheze ușa. 7 (Îe) (O) ~ de băț Distanță până la care se poate arunca un băț, o piatră etc. 8 (Îae) Distanță mică.

ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic de culoare gălbuie, cu mișcări foarte iuți (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlúgă s. f.]

ZVÂRLÚGĂ ~gi f. 1) Pește dulcicol de talie mică, foarte iute în mișcare, având corp alungit, de culoare galbenă, și șase mustăți. 2) fig. Persoană sprintenă și neastâmpărată. [G.-D. zvârlugii] /Orig. nec.

VÂRLÚGĂ s. f. v. zvârlugă.

VÂRLÚGĂ s. f. v. zvârlugă.

sfârloa sf vz zvârlugă

sfârlu sf vz zvârlugă

svârlu sf vz zvârlugă

vârlu sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) văr, (reg) bâr~, ~liu~, (îvr) ~u / E: nct cf vârlan] (Iht) 1 (Pop; șîc ~-de-nisip, ~-pestriță) Zvârlugă (Cobitis taenia taenie). 2 (Trs) Zvârlugă (4) (Cobitis aurata balcanica). 3 (Trs; șîc ~-neagră) Molan (Noemacheilus barbatulus batbatulus). 4 (Trs; îc ~-cârnească) Nisipariță (Cobitis caspia romanica). 5 (Înv) Roșioară (Scardinius erytrophthalmus). 6 (Înv) Babușcă (Rutilus rutilus). 7 Porcușor (Gobio gobio obtusirostris). 8 (Îvr) Zglăvoacă (Cottus gobio gobio).

zvârli sf vz zvârlugă

zvârloa sf vz zvârlugă

zvîrlu s.f. 1 (iht.) Pește mic din familia cobitidelor, din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, cu corpul alungit, comprimat lateral, de culoare gălbuie-lucioasă, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia); (reg.) zmorlă. ◊ Compar. (mai ales pe lîngă vb. de mișcare sugerînd ideea de agilitate, de rapiditate în mișcări) Începu să sară... ca o zvîrlugă (PRED.). 2 Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. • pl. -gi. și sfîrlugă, vîrlugă sf. /z- + vîrlugă.

VÎRLÚGĂ s. f. v. zvîrlugă.

ZVÎRLÚGĂ, zvîrlugi, s. f. Pește mic de culoare gălbuie, cu mișcări foarte iuți, răspîndit în rîuri și în apele stătătoare (Cobitis taenia). Iată, se găsesc aicea boișteni, zvîrlugi și porcușori. SADOVEANU, Î. A. 52. În albia-i ce-n munte-adînc se sapă, Zvîrlugi subțiri alunecă pe fund. CAZIMIR, L. U. 27. ◊ (Ca epitet pentru persoane sau în metafore și comparații, sugerînd ideea de mlădiere, iuțeală, vioiciune) Nu ești tu, Achime? întrebă ea iar și tot speriată ca o zvîrlugă închide poarta, intră în curte și se ridică peste ulucă. PREDA, Î. 49. Avea ochi vicleni ș-un trup mlădios ca o zvîrlugă. SADOVEANU, O. VIII 8. Iute ca o zvîrlugă se repezi și îmi sări drept în brațe. HOGAȘ, M. N. 18. Și unde-ai stat tu, fa zvîrlugă, așa singurică trei zile și trei nopți de-a rîndul. id. ib. 212. – Variantă: vîrlúgă (CARAGIALE, M. 13, ALECSANDRI, P. P. 353) s. f.

svârlugă f. cel mai răspândit pește din țară a cărui coloare variază după apa în care trăește (Cobitis taenia). [Și vărlugă: probabil derivat din svârlì: pește ce se agită mereu (cf. sinonimul fâță)].

zvîrlúgă și (Munt. și) vîrlúgă f., pl. ĭ (d. zvîrl, adică „vioĭ, violent, ager”. Cp. și cu sîrb. vrljika, prăjină). Un pește mic și vioĭ (cobitis taenia). A sări ca zvîrluga, a fi foarte ager în mișcărĭ. Fig. Copil saŭ om vioĭ: ce zvîrlugă!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi

zvârlúgă s. f., g.-d. art. zvârlúgii; pl. zvârlúgi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂRLÚGĂ s. (IHT.; Cobitis taenia) (reg.) câră, cuțitoaie, fâsă, fâță, măriuță, mușcătoare, nisipariță, vârlugă, (Transilv.) vârligoanță.

VÂRLÚGĂ s. v. zvârlugă.

ZVÎRLU s. (IHT.; Cobitis taenia) (reg.) cîră, cuțitoaie, fîsă, fîță, măriuță, mușcătoare, nisipariță, vîrlugă, (Transilv.) vîrligoanță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zvârlúgă, zvârlugi, (zgârlugă), s.f. – (zool.) Specie de pește (Cobitis taenia Linnaeus) ce trăiește în apele lin curgătoare, cât și în apele stătătoare; specie răspândită în râul Tisa și în bălțile zăvoaielor, precum și pe cursul inferior al Izei (Ardelean, Beres, 2000: 82). – Din z- + vârlugă (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zvârlugă, zvârlugi s. f. persoană vioaie / iute în mișcări / sprintenă

Intrare: zvârlugă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârlu
  • zvârluga
plural
  • zvârlugi
  • zvârlugile
genitiv-dativ singular
  • zvârlugi
  • zvârlugii
plural
  • zvârlugi
  • zvârlugilor
vocativ singular
  • zvârlu
  • zvârlugo
plural
  • zvârlugilor
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârlu
  • vârluga
plural
  • vârlugi
  • vârlugile
genitiv-dativ singular
  • vârlugi
  • vârlugii
plural
  • vârlugi
  • vârlugilor
vocativ singular
  • vârlu
  • vârlugo
plural
  • vârlugilor

zvârlugă vârlugă

  • 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia).
    exemple
    • Iată, se găsesc aicea boișteni, zvîrlugi și porcușori. SADOVEANU, Î. A. 52.
      surse: DLRLC
    • În albia-i ce-n munte-adînc se sapă, Zvîrlugi subțiri alunecă pe fund. CAZIMIR, L. U. 27.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Nu ești tu, Achime? întrebă ea iar și tot speriată ca o zvîrlugă închide poarta, intră în curte și se ridică peste ulucă. PREDA, Î. 49.
      surse: DLRLC
    • Avea ochi vicleni ș-un trup mlădios ca o zvîrlugă. SADOVEANU, O. VIII 8.
      surse: DLRLC
    • Iute ca o zvîrlugă se repezi și îmi sări drept în brațe. HOGAȘ, M. N. 18.
      surse: DLRLC
    • Și unde-ai stat tu, fa zvîrlugă, așa singurică trei zile și trei nopți de-a rîndul. HOGAȘ, M. N. 212.
      surse: DLRLC

etimologie: