10 definiții pentru zvâcnit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂCNÍT1 s. n. Zvâcnire, zvâcnet. – V. zvâcni.

ZVÂCNÍT1 s. n. Zvâcnire, zvâcnet. – V. zvâcni.

zvâcnit1 sn [At: AGÂRBICEANU, S. P. 17 / Pl: ? / E: zvâcni] (Rar) 1-2 Zvâcneală (1-2). 3 Zvâcnet (3).

ZVÂCNÍT1 s. n. Zvâcnire, zvâcnet. – V. zvâcni.

zvîcnit1 s.n. Faptul de a zvîcni. • /v. zvîcni.

zvîcnit2, -ă adj. Care zvîcnește, cu zvîcniri; care este repezit, mișcat repede, brusc. Mîinile cu mișcări repezi, zvîcnite, înfrigurate, au deschis grabnic lacăte în încuietori (CE. PETR.). • pl. -ți, -te. /v. zvîcni.

ZVÎCNÍT1 s. n. Faptul de a zvîcni; zvîcnire, zvîcnet. Într-un singur zvîcnit de aripi ar trece de pe-un munte pe altul. AGÎRBICEANU, S. P. 17.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂCNÍT s. v. palpitație.

ZVÎCNIT s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ al inimii.)

Intrare: zvâcnit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvâcnit
  • zvâcnitul
  • zvâcnitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zvâcnit
  • zvâcnitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvâcnit (s.n.)

etimologie:

  • vezi zvâcni
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM