14 definiții pentru zornăit (zgomot)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi.

zornăit sn [At: GORJAN, H. IV, 153/22 / P: ~nă-it / V: (înv) zăr~, (îvr) zur~ / Pl: ~uri / E: zornăi] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zornăit s.n. Faptul de a zornăi; concr. zgomot caracteristic pe care îl fac unele obiecte cînd se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet, zuruit. • pl. -uri. /v. zornăi.

ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi.

ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Acțiunea de a zornăi; zgomot caracteristic pe care îl fac unele obiecte (mai ales de metal) cînd se lovesc sau se ciocnesc între ele. A intrat, a trîntit ușa și în urmă-i s-a auzit pînă departe, deslușit, zornăitul zăvoarelor ferecate. GALAN, Z. R. 208. Sună zornăit de zale. COȘBUC, P. II 112. Dar ce zgomot e afară? Un zornăit de pinteni, de săbii. VLAHUȚĂ, O. A. II 245.

ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomot caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele.

ZORNĂÍT ~uri n. 1) v. A ZORNĂI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire, cădere sau rostogolire; zăngănit; zuruit; zdrăngănit. /v. a zornăi

zornăít n. Acțiunea de a zornăi. Sunet zornăit: se auzea un zornăit de sabie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zornăít s. n., pl. zornăíturi

zornăít s. n., pl. zornăíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZORNĂÍT s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură. (~ de lanțuri.)

ZORNĂIT s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)

Intrare: zornăit (zgomot)
zornăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zornăit
  • zornăitul
  • zornăitu‑
plural
  • zornăituri
  • zornăiturile
genitiv-dativ singular
  • zornăit
  • zornăitului
plural
  • zornăituri
  • zornăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zornăit (zgomot)

etimologie:

  • vezi zornăi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX