zonare sf [At: AGROTEHNICA, I, 58 / Pl: ~nări / E: zonă] 1 Împărțire administrativă și economico-financiară în zone¹ (7) Si: zonificare. 2 Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele¹ (3) favorabile de cultură a plantelor agricole în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor.

zonare s.f. 1 Împărțire a unui teritoriu în zone (de cultură, industriale, de locuit); zonificare. 2 Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole, în funcție de cerințele acestora față de factorii de climă și de fertilitate a solurilor. • pl. -ări. /zonă + -are, după it. zonare, fr. zonage.

ZONARE, zonări, s. f. Împărțire în zone. Organizarea rațională a teritoriului agricol, zonarea agriculturii... mecanizarea muncilor grele din agricultură nu pot fi realizate decît în condițiile marii proprietăți socialiste în agricultură. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 48.

ZONARE, zonări, s. f. Împărțire în zone. – Din zonă.

ZONARE s.f. Zonificare. [< it. zonare].

ZONARE s. f. 1. împărțire a unui teritoriu în zone (de cultură, industriale, de locuit). 2. raionare. (< it. zonare)

ZONARE ~ări f. Repartizare conform anumitor zone. /Din zonă

zonare s. f., g.-d. art. zonării; pl. zonări

zonare s. f., g.-d. art. zonării; pl. zonări

zonare s. f., g.-d. art. zonării; pl. zonări

ZONARE acțiune de împărțire a unei porțiuni din jurul aerodromului pentru anumite acțiuni în aer sau a platformei de aterizare pentru parașutiști (în sectoare și culoare).

ZONARE s. 1. zonificare. (~ unui teritoriu.) 2. raionare. (~ suprafețelor agricole ale unui teritoriu.)

ZONARE s. 1. zonificare. (~ unui teritoriu.) 2. raionare. (~ suprafețelor agricole ale unui teritoriu.)