zolire sf [At: AGÂRBICEANU, A. 206 / Pl: ~ri / E: zoli] 1 (Reg) Curățire a rufelor cu săpun sau cu leșie Si: (reg) zolit¹, zolitură (1). 2 (Trs; fig) Străduință.

zolire s.f. Acțiunea de a (se) zoli și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zoli.

ZOLI², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

ZOLI², zolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta (pîinea). 2. Refl. A se trudi, a se osteni. – Din zoală.

2) zolésc v. tr. (poate d. zolesc 1. V. zoală 2). Trans. Frămînt. V. refl. Mă frămînt, mă zbucĭum, mă sforțez: se zolea să-ĭ aducă mîncare. (Agrb. Înt. 132).

zoli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, imperf. 3 sg. zolea; conj. prez. 3 să zolească

zoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, imperf. 3 sg. zolea; conj. prez. 3 sg. și pl. zolească

ZOLI², zolesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. (Cu complementul pîinea) A frămînta, a zolga. 2. A osteni, a obosi pe cineva [muncindu-l, făcîndu-l să alerge] (din zoală) [def. și DLRLC]

ZOLI vb. v. frământa, plămădi, spăla.

zoli vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI. SPĂLA.