22 de definiții pentru zmeură smeură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. – Et. nec.

ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. [Pr.: zme-u-] – Et. nec.

ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. Întîmplarea îmi mai punea la îndemînă și zmeura răcoritoare și îmbălsămată a munților săi. HOGAȘ, M. N. 161. Pribegea copila... din codri în tufișuri, din tufișuri în codri, nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragi, jir. RETEGANUL, P. V 18. – Variantă: sméură s. f.

ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. [Var.: sméură s. f.] – Din zmeur.

ZMÉURĂ ~e f. Fruct al zmeurului. [G.-D. zmeurei; Sil. zme-u-] /Din zmeur

smeură2 sf vz zmeură1

SMÉURĂ s. f. v. zmeură.

SMÉURĂ s. f. v. zmeură.

smeură f. rodul gustos și mirositor al smeurului din care se face dulceață.

smeúră f., pl. inuz. ĭ (lat. *mdula. d. *méula, dim. d. méum, vgr. méon, o plantă umbeliferă, în bot. heracleum spondylium. D. rom. vine ngr. smeuriá). Rodu smeuruluĭ, de acelașĭ aspect ca mura, dar trandafirie și foarte parfumat: ursuluĭ îĭ place smeura, o cofă de smeură. – Și zm-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei

zméură s. f. (sil. zme-u-), g.-d. art. zméurei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZMÉURĂ s. (BOT.) (reg.) pomiță.

ZMEURĂ s. (BOT.) (reg.) pomiță.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZMÉURĂ s. f. ~ (prob. dintr-o formă primitivă *smeu, cu pl. neutru smeuri, de unde forma de sg. prezentă; relația cu zmeu este posibilă, deși nu pare clară și nu explică nici echivalentul macedoromân asńură; etimonul *meulum < meum = acantă nu pare convingător; orig. neogreacă este improbabilă; este posibil să fie vorba despre o răd. sl. sm(r)- care indică un fruct sau obiect încrețit, cu zbârcituri, cf. rus. smoródina = coacăză, smorčok = zbârciog, smorstennyĩ = încrețit, sb. smigj, smrec, smreka = ienupăr, bg. smrăštjam = a încreți – cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον, tc. izmavula)

sméură (-ri), s. f. – Fructul roșu, aromat al unui arbust din familia rozaceelor. – Var. zmeură și der. Mr. asńură. Origine necunoscută. Forma primitivă trebuie să fie *smeu, pl. s. smeuri, de unde sing. actual; legătura cu smeu „căpcăun” (Tiktin) este posibilă, dar nu pare clară și nu explică mr. Etimonul *meulum < meum „?” (Scriban) nu pare deloc convingător; originea ngr. (Tiktin; Roesler 575; Candrea) nu este posibilă. Poate e vorba de o rădăcină sl. sm(r)-, care indică un fruct sau un obiect, încrețit, cf. rus. smoródina „coacăză”, smorčok „zbîrciog”, smorstennyĭ „încrețit”, sb. smigj, smrec, smreka „ienupăr”; bg. smrăštjam „a cuta, a încreți”. – Cf. smorodin. Der. smeur (var. smeurar), s. m. (arbustul de zmeură, Rubus idaeus), smeuriș (var. smeurică), s. f. (Trans., Bucov., rezedă, Reseda odorata). – Din rom. trebuie să provină ngr. σμέουρον, tc. izmavula.

SMÉURĂ s. f. v. zmeură. (și DLRLC)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Rubus idaeus L., « Zmeură ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe (sepale acuminate, petale patente), dispuse în raceme scurte, păroase, frunzoase. Frunze cu 7 foliole (pe ramurile fertile, cele cu 3; pe cele sterile, cele cu 5-7) ovate, dentate, terminate într-un vîrf scurt și subțire, pe partea inferioară alb-tomentoase, pe cea superioară glabre. La baza pețiolului, stipele liniare. Arbust cu tulpini aproape erecte, pînă la 2 m înălțime, cu ramuri glabre, verzi-albăstrui, cilindrice cu spini scurți. Fructe subglobuloase, roșii, păroase, cu miros plăcut.

Intrare: zmeură
  • silabație: zme-u-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmeură
  • zmeura
plural
  • zmeure
  • zmeurele
genitiv-dativ singular
  • zmeure
  • zmeurei
plural
  • zmeure
  • zmeurelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smeură
  • smeura
plural
  • smeure
  • smeurele
genitiv-dativ singular
  • smeure
  • smeurei
plural
  • smeure
  • smeurelor
vocativ singular
plural

zmeură smeură

  • 1. Fructul zmeurului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pomiță 2 exemple
    exemple
    • Întîmplarea îmi mai punea la îndemînă și zmeura răcoritoare și îmbălsămată a munților săi. HOGAȘ, M. N. 161.
      surse: DLRLC
    • Pribegea copila... din codri în tufișuri. din tufișuri în codri, nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragi, jir. RETEGANUL, P. V 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98
  • zmeur
    surse: DLRM NODEX