ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.

zmeu smn [At: PSALT. HUR. 64^v/5 / V: (îvp) zmău, (îvr) zmieu, zmiu, (reg) zmău, smer / S și: sm~ / Pl: ~ei sm, ~eie (rar) ~ri sn / E: slv змєй, змий] 1 sm (Înv) Șarpe (1). 2 sm (Pex) Balaur (1). 3 sm Personaj fantastic din basme imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forțele binelui Si: zdrahon (2), zmeoi. 4 sm (Îs) ~l zmeilor Căpetenia zmeilor (3). 5 sm (Fam; îe) A se lupta ca un ~ A se lupta vitejește. 6 sm (Reg; îe) A fi de-al ~lui (sau ~eilor) A fi neobișnuit de puternic. 7 sm (Fig) Bărbat tânăr și voinic Si: viteaz. 8 sm (Pex) Erou (2). 9 sm Cal aprig și nărăvaș, care aleargă repede. 10 sm (Pop) Diavol (1). 11 sms (Îvp) Zburător (8). 12 sms (Pop; îlv) A prinde ~ A se îmbolnăvi de zburător (8). 13 sm (Îvp) Stea căzătoare. 14 sm (Pex) Cometă (1). 15 sm(a) Denumirea populară a constelației Dragonului. 16 sn Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie sau de pânză fixat pe un schelet ușor de lemn, care, mânuită (de pe pământ) cu ajutorul unei sfori lungi, se ridică în aer la bătaia vântului Si: (reg) balaur, balon, pasăre, șercan, zburătoare (22), zbârnâitoare (7), uli. 17 sn (Reg; îs) ~ turcaleț Jucărie rudimentară confecționată din hârtie și sfoară. 18 sn (Spc) (Șîs ~ meteorologic) Dispozitiv din sârmă, hârtie (sau scândurele, pânză, material plastic etc.) legat și manevrat de o sfoară, folosit în observațiile atmosferice. corectat(ă)

zmeu s.m., s.n. I s.m. 1 (în mit. pop.) Personaj reprezentînd o întruchipare fabuloasă a forțelor răului, imaginat ca un uriaș (cu coadă solzoasă și cu aripi) cu puteri supranaturale, dar cu o inteligență redusă, fiind întotdeauna învins de forțele binelui. Eu sînt smeul din poveste... cel cu aripi și cu gheare (EFT.). ◊ Zmeul zmeilor = căpetenia zmeilor. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ◊ Compar. Se simte ca un zmeu. ♦ Fig. Bărbat (tînăr) voinic, viteaz; erou. Tu, Ioane, zmeul tatii, prea mi te sumeți (VOIC.). Fig. Cal focos și aprig, care aleargă repede. Căruța trasă de zmeii lui (GAL.). 2 (înv.) Șarpe. În vîrful fietecărui stîlp..., patru zmei începea a se împleteci (CANT.). ♦ Ext. Balaur. 3 (în credințele pop.) Boală pricinuită de o dragoste neîmpărtășită. Mie mi se pare că cuconița are zmeu... A ajuns ca o scîndură (FIL.). 4 (pop.) Diavol. 5 (înv., pop.) Stea căzătoare. ♦ Ext. Cometă. ♦ (asron.; pop.; art.; nm.pr.) Constelația Dragonului. II s.n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hîrtie sau de pînză fixat pe un schelet ușor de lemn, care, mînuită de pe pămînt cu ajutorul unei sfori lungi, se ridică în aer sub acțiunea vîntului. Bucuria jocului cu zmeul în plin soare (TEOD.). ◊ Compar. O vijelie și tot tezaurul meu Se va zvîrli în aer nebun, precum un zmeu (CĂL.). ♦ (meteor.; și zmeu meteorologic) Dispozitiv făcut din scîndurele foarte subțiri sau din sîrmă, îmbrăcat cu hîrtie, pînză sau material plastic, legat și manevrat de o sfoară, folosit în observațiile atmosferice. • pl. m. zmei, n. -ie. și smeu, smău s.m. /<sl. veche змен, змнн, змън.

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forțele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.

ZMEU, (1,2,3) zmei, s. m., și (4) zmeie, s. n. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat în formă de uriaș cu puteri supranaturale, întruchipînd răutatea. Un basm cu pajuri și cu zmei începe-acum o fată. Tu taci ș-asculți povestea ei Și stai îngîndurată. COȘBUC, P. I 192. Între munți întîlni doi zmei ce se luptau de nouă ani și nu puteau să se dovedească unul pe altul. ISPIRESCU, L. 19. Pe la sfințitul soarelui, Făt-Frumos birui pe zmeu... Apoi intră în casă și spuse zînei că a scăpat-o de zmeu. CREANGĂ, O. A. 279. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Epitet care se dă unui om aprig la luptă, viteaz, erou. Mircea-vodă-n mijloc șede Și la dreapta lui se vede Doi Căplești și trei Buzești, Zmeii Țării Romînești. ALECSANDRI, P. P. 196. 2. (Mai ales figurat sau în comparații) Balaur. Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei înaripați, Spre creste de vis. BENIUC, V. 13. Pe sus, pe pustiile jgheaburi, Prin rîpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi. COȘBUC, P. II 8. Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 129. ♦ Cal aprig și focos. De-aș avea vro șapte frați. Toți ca mine de bărbați Și pe zmei încălecați... ALECSANDRI, P. A. 36. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. Mie mi se pare că cuconița are zmeu! Nu vezi tu că slăbește? FILIMON, C. 184. 4. Dreptunghi de hîrtie (mai rar de pînză) fixat pe un schelet ușor de lemn, pe care vîntul îl ridică în aer și care este mînuit de jos cu ajutorul unei sfori lungi. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57. La vîrstă de treizeci și cinci de ani... făceam zmeie. IBRĂILEANU, A. 26. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu, ca să copieze vreun vers pre care acum un băiat îl făcea să zboare mai presus de Parnas. NEGRUZZI, S. I 206. – Pl. și: (rar, 4, m.) zmei (GANE, N. III 53, ALECSANDRI, P. P. 393).

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, dușman al oamenilor. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. 2. Balaur. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de o pasiune, de o iubire puternică, neîmpărtășită. II. Jucărie confecționată din hîrtie sau pînză, fixată pe un schelet ușor de lemn în forma unui dreptunghi și care, ținută de o sfoară lungă, se înalță în aer cînd bate vîntul. – Slav (v. sl. zmĩi „șarpe”, „balaur”).

ZMEU² zmeie n. Jucărie constând dintr-o bucată de hârtie sau din pânză fixată pe un cadru dreptunghiular de lemn, care, ținută de o sfoară lungă, se înalță în aer, când bate vântul. /<sl. zmii

zmeu m. V. smeu.

zméŭ m. (bg. zmĭieĭ, balaur, zmeŭ din poveștĭ, zmiĭa, șarpe, rus. zmĭeĭ, șarpe, zmeŭ cu care se joacă copiiĭ; vsl. zmiĭ, balaur). Vechĭ. Șarpe. Balaur. Azĭ. Monstru fabulos de formă omenească, dar cu puterĭ supranaturale, mîncător de oamenĭ, răpitor de fete de împărat ș. a. Fig. Cal sireap, cal de rasă. Viteaz, eroŭ: zmeiĭ dela Plevna. S. n., pl. zmeĭe, (în Munt. și) zmeurĭ. O jucărie compusă dintr’o coală de hîrtie pe care se lipesc niște speteze (șindile) și care, avînd atîrnată o coadă de petică și fiind legată de o sfoară, se înalță cînd bate vîntu (V. turcaleț). O boală populară numită și zburător. – În nord zmăŭ.

smeu sm, sn vz zmeu

zmieu sn vz zmeu

zmiu sm vz zmeu

smeu m. 1. uriaș cu coada solzoasă care umblă călare pe un cal năsdrăvan cu mai multe inimi; în toate apucăturile lor, smeii se apropie de om și de traiul său (vorbesc ca oamenii, au femei, copii); ei răpesc fetele de împărat în chip de vânt sau de nor și le țin ascunse în palaturile lor depe tărâmul celălalt: smei cu solzii de oțele EM.; 2. smeu de hârtie ce sboară (jucărie de copii): a înălța un smeu; 3. fig. cal aprig: noi l’am văzut călare pe un smeu arăpesc AL.; 4. fig. erou: aprigi smei din Soci AL.; 5. în medicina populară: un fel de boală numită și sburător: mie mi se pare că coconița are smeu... nu vezi tu că slăbește din zi în zi? FIL.; 6. nume de plante: coada smeului, mică plantă veninoasă ce face niște boabe roșii (Calla palustris); floarea smeului, plantă erbacee cu florile mici albe-gălbui (Spiraea aruncus). [Bulg. ZMEI, șarpe înaripat, balaur; românește sensul vorbei s’a diferențiat într’o concepțiune mitică aproape opusă celei primitive: natura smeului e esențial diferită de a balaurului].

zmeu¹ (ființă fantastică) s. m., art. zmeul; pl. zmei, art. zmeii

zmeu² (jucărie) s. n., art. zmeul (desp. zme-ul); pl. zmeie

zmeu² (jucărie) s. n., art. zmeul; pl. zmeie

zmeu (jucărie) s. n., art. zmeul; pl. zmeie

zmeu

ZMEU s. (prin Transilv. și Ban.) șercan. (~ de hârtie, cu speteze.)

ZMEU s. (prin Transilv. și Ban.) șercan. (~ de hîrtie, cu speteze.)

ZMEU aeromodel care zboară doar tractat.

a da sfoară la zmeu expr. a lenevi, a trândăvi.

a înălța zmeul expr. (adol.) a avea o erecție.

a-i face cuiva mațele coadă de zmeu expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.