zgribuli vb. IV. intr., refl. A tremura și a se strînge, a se ghemui de frig, de frică, de emoție; a dîrdîi. Îmbla zgribulind pe la poartă (CR.). ◊ Fig. Sub bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure (REBR.). ◊ prez.ind. -esc. și (înv., reg.) zgribori, zgriburi vb. IV. /etimol. nec.

zgriburi vb. IV. v. zgribuli.

ZGREBULI vb. IV v. zgribuli.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se strînge, a se zgîrci, a se ghemui, a tremura de frig (rar, de frică). Se zgribulește. Se îneacă. Tușește. STANCU, D. 309. Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. Oamenii zgribuleau, dar nu se risipeau. REBREANU, R. I 319. Un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești... îmbla zgribulind pe la poartă. CREANGĂ, P. 147. Atîta am zgribulit de frig, de-mi clămpăneau dinții în gură. ȘEZ. IX 150. (În forma zgriburi) Auzind iezii mornăitura ursului... s-au zgriburit într-un ungher pe cuptor de frică. SBIERA, P. 204. ◊ Fig. Subt bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure. REBREANU, R. II 10. – Variante: zgribura (GOGA, C. P. 92) vb. I, zgriburi, zgrebuli (VLAHUȚĂ, O. A. 135) vb. IV.

ZGRIBURA vb. I v. zgribuli.

ZGRIBURI vb. IV v. zgribuli.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A tremura și a se strînge, a se ghemui de frig (rar de frică). [Var.: zgriburi vb. IV]

ZGRIBURI vb. IV. v. zgribuli.

A SE ZGRIBULI mă ~esc intranz. A se face ghem, tremurând (de frig); a se ghemui. /Orig. nec.

sgribulì v. a avea fiori de friguri: îmbla sgribulind pela poartă CR. [Origină necunoscută].

zgrebulésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. zgrbiti, a se încreți, a se gîrbovi, zgrbljen, gîrbovit; litv. drebulys, fiorĭ, tremur; ung. görbülni, a se gîrbovi). Fam. Mă strîng de frig: un proletar trecea zgrebulit. V. intr. A zgribuli de frig, a tremura de frig. – În nord zgribul-, zgrebur- și zgribur-.

zgribuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgribulesc, 3 sg. se zgribulește, imperf. 1 sg. mă zgribuleam; conj. prez. 1 sg. să mă zgribulesc, 3 să se zgribulească; imper. 2 sg. afirm. zgribulește-te; ger. zgribulindu-mă

zgribuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribulește, imperf. 3 sg. se zgribulea; conj. prez. 3 să se zgribulească

zgribuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgribulesc, imperf. 3 sg. zgribulea; conj. prez. 3 sg. și pl. zgribulească

sgribuli (-lesc, -it), vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de frig sau de teamă. – Var. zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. – Mr. gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke, Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin sb. škrebatati „a plesni” (Cihac, II, 343), prin slov. zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin slov. zgrbljen „încrețit”, rut. dryguliti „a tremura” (Densusianu, GS, I, 164), prin bg. skribicam (Conev 95), prin mag. görbűlni (Giuglea, Dacor., III, 625), germ. med. griuwel „frică” (Giuglea, Dacor., III, 380). – Der. sgribulici, s. m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit așa pentru că tremură pe picioare; sgriboi, s. m. (pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale; sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se pipernici), a cărui der. nu pare clară.

ZGRIBULI, zgribulesc, vb. IV. Refl. ~, a se ghemui de frig sau de frică; ~. (creație expresivă; s-a încercat să se explice pe următoarele căi: 1. sb. škrebetati = a pocni; 2. slovac. zgrbijen = încrețit; 3. ucr. dryguliti = a dîrdîi; 4. bg. skribicam; 5. magh. görbülni = a se curba, strîmba, îndoi, încovoia; 6. germ. med. griuwel = groază)

ZGRIBULI vb. a (se) rebegi. (A se ~ de frig.)

ZGRIBULI vb. a se rebegi.