zgribuli vb. IV. intr., refl. A tremura și a se strînge, a se ghemui de frig, de frică, de emoție; a dîrdîi. Îmbla zgribulind pe la poartă (CR.). ◊ Fig. Sub bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure (REBR.). ◊ prez.ind. -esc. și (înv., reg.) zgribori, zgriburi vb. IV. /etimol. nec.