24 de definiții pentru zgârci (s.n.) gârci sgârciu zgârc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv).

ZGÂRCI1, zgârciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv).

ZGÂRCI3, zgârciuri, s. n. Unealtă formată dintr-un cilindru de oțel fixat pe un mâner de lemn, folosită de dogari pentru răzuirea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2.

ZGÂRCI2, zgârciuri, s. n. Cartilaj. – Postverbal al lui zgârci.

ZGÂRCI1 ~uri n. Țesut conjunctiv, elastic și rezistent (care face legătură între oasele din organismul unor animale); cartilaj. /v. a se zgârci

ZGÂRCI2 ~uri n. Instrument pentru răzuirea muchiilor unui vas mic de lemn. /v. a se zgârci

ZGÎRCI1, zgirciuri, s. n. 1. Cartilaj. între osul umărului și coaste, în carne, era o groapă în mușchi, înconjurată de zgîrci, răsucit ciudat. DUMITRIU, N. 237. Zgîrciul nasului îi albea pe sub pielea subțire. DELAVRANCEA, la CADE. 2. Unealtă formată dintr-un cilindru scurt de oțel fixat pe un mîner de lemn, folosită de dogari pentru răzuirea muchiilor vaselor mici de lemn.

sgârciu n. 1. cartilaj, tendon; 2. scoaba dogarului. [Tras din sgârcì].

sgârciu! int. fam. să n’ai parte!

zgîrcĭ n., pl. urĭ (bg. gŭrč, sîrb. grč, id. V. zgîrcesc). Sfîrc, cartilagine. Tendon. Interj. Sîc (adresat cuĭva care vrea s’apuce ceva și n’ajunge): zgîrcĭ! – Și zgîrc, pl. urĭ (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgârci1 s. n., pl. zgấrciuri

zgârci s. n., pl. zgârciuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂRCÍ s. 1. cartilaj. 2. (ANAT.) sfârc. (~ al nasului.) 3. (TEHN.) (reg.) scoabă. (~ cu care dogarul curăță muchiile vaselor de lemn.)

ZGÎRCI s. 1. (ANAT.) cartilaj, (pop.) vînă. (Ban. și Olt.) ronț. (~ al urechii.) 2. (ANAT.) sfîrc. (~ al nasului.) 3. (TEHN.) (reg.) scoabă. (~ cu care dogarul curăță muchiile vaselor de lemn.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGÂRCI1, zgấrciuri, s. n. ~ 3. Sfârc.

ZGÂRC s. n. (Var.) Zgârci1. (cf. zgârci1)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zgấrci1, zgârciuri, s.n. – (reg.) Cartilagiu: „Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului” (Papahagi, 1925: 297). – Der. regr. din zgârci3 (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

zgấrci2, adv. – (reg.) Chircit, ghemuit: „Tăt stă zgârci ca un arici” (Papahagi, 1925: 219). – Din zgârci3.

gấrci, gârciuri, s.n. – 1. Cartilaj. 2. Cârcei, contractare a mușchilor (Țiplea, 1906). ♦ (onom.) Gârcu, nume de familie în Maramureș. – Din zgârci „a se strânge, a se contracta, a se chirci” (< sl. sǔgrǔčiti) (MDA).

gấrci, -uri, s.n. – 1. Cartilaj. 2. Cârcei, contractare a mușchilor (Țiplea 1906). – Din zgârci „a se strânge, a se contracta, a se chirci” (< sl. sǔgrǔčiti).

Intrare: zgârci (s.n.)
zgârci1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârci
  • zgârciul
  • zgârciu‑
plural
  • zgârciuri
  • zgârciurile
genitiv-dativ singular
  • zgârci
  • zgârciului
plural
  • zgârciuri
  • zgârciurilor
vocativ singular
plural
gârci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sgârciu
  • sgârciul
  • sgârciu‑
plural
  • sgârciuri
  • sgârciurile
genitiv-dativ singular
  • sgârciu
  • sgârciului
plural
  • sgârciuri
  • sgârciurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârc
  • zgârcul
  • zgârcu‑
plural
  • zgârcuri
  • zgârcurile
genitiv-dativ singular
  • zgârc
  • zgârcului
plural
  • zgârcuri
  • zgârcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgârci (s.n.) gârci sgârciu zgârc

  • 1. Țesut conjunctiv, elastic și rezistent (care face legătură între oasele din organismul unor animale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX sinonime: cartilaj / cartilagiu 2 exemple
    exemple
    • Între osul umărului și coaste, în carne, era o groapă în mușchi, înconjurată de zgîrci, răsucit ciudat. DUMITRIU, N. 237.
      surse: DLRLC
    • Zgîrciul nasului îi albea pe sub pielea subțire. DELAVRANCEA, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX

etimologie: