10 definiții pentru zgâmboi (copil)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec.

ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec.

zgâmboi1 [At: PONTBRIANT, D. / S și: sg~ / Pl: ~oaie sn, ~ sm / E: zgâmb + -oi] 1 sn (Îrg) Gland. 2 sn (Reg) Lucru de mică importanță. 3 sm (Reg; dep) Copil neastâmpărat. 4 sm (Reg) Persoană care are ochii holbați. 5 sn (Reg) Fluier pe care și-l fac copiii din frunze de ceapă, din coajă de salcie etc. Si: (reg) zdrâmbă (1), zdrâmboaie (1), zdrâmboi (1).

zgîmboi1 s.m., s.n. 1 s.m. (fam) Copil (mic), puști, pici (neastîmpărat). 2 s.n. (înv., reg.) Gland. • pl. m. -oi, n. -oaie. /etimol. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii

zgâmbói s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂMBÓI s. v. copil, pici, prichindel, puști.

zgîmboi s. v. COPIL. PICI. PRICHINDEL. PUȘTI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sgîmbói (-i), s. m.1. Copil, puști, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) și lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuți. Aparțin aceleiași familii: năsgîmb, s. m. (copil poznaș; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 și Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „rușine”, nesramĭnŭ „nerușinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Pușcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moștenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverșunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s. f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîți); scălîmbă(ie)tură, s. f. (schimonositură).

ZGÎMBÓI, pl. zgîmbói s. m.1. Copil, puști, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) și lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuți. Aparțin aceleiași familii: năsgîmb, s. m. (copil poznaș; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 și Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „rușine”, nesramĭnŭ „nerușinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Pușcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moștenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverșunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s. f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîți); scălîmbă(ie)tură, s. f. (schimonositură).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: zgâmboi (copil)
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâmboi
  • zgâmboiul
  • zgâmboiu‑
plural
  • zgâmboi
  • zgâmboii
genitiv-dativ singular
  • zgâmboi
  • zgâmboiului
plural
  • zgâmboi
  • zgâmboilor
vocativ singular
  • zgâmboiule
plural
  • zgâmboilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâmboi (copil)

etimologie: