10 definiții pentru zgâlțâit (zgâlțâială)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂLȚÂÍT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

zgâlțâit1 sn [At: POPA, V. 316 / S și: sg~ / Pl: ~uri / E: zgâlțâi] Zguduitură (1).

ZGÂLȚÂÍT, zgâlțâituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

ZGÂLȚÂÍT, zgâlțâituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

zgîlțîit1 s.n. Zgîlțîială. • pl. -uri. /v. zgîlțîi.

ZGÎLȚÎÍT s. n. Faptul de a zgîlțîi; scuturătură, tremurare, zguduire. În zgîlțîitul frigurilor, ai tras cu urechea, cînd mama spunea tatălui tău că și pe alte străzi au mai murit copii. PAS, Z. I 216. Tremura într-un zgîlțîit, care n-o lăsa nici să vorbească și bîiguia ceva neînțeles. POPA, V. 316.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgâlțâít s. n., pl. zgâlțăíturi

zgâlțâít s. n., pl. zgâlțâíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂLȚÂÍT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

ZGÎLȚÎIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu un ~ zdravăn l-a sculat.)

Intrare: zgâlțâit (zgâlțâială)
zgâlțâit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâlțâit
  • zgâlțâitul
  • zgâlțâitu‑
plural
  • zgâlțâituri
  • zgâlțâiturile
genitiv-dativ singular
  • zgâlțâit
  • zgâlțâitului
plural
  • zgâlțâituri
  • zgâlțâiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâlțâit (zgâlțâială)

  • 1. Faptul de a zgâlțâi.
    exemple
    • În zgîlțîitul frigurilor, ai tras cu urechea, cînd mama spunea tatălui tău că și pe alte străzi au mai murit copii. PAS, Z. I 216.
      surse: DLRLC
    • Tremura într-un zgîlțîit, care n-o lăsa nici să vorbească și bîiguia ceva neînțeles. POPA, V. 316.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zgâlțâi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM