15 definiții pentru zgâlțâi sgâlțâi zgâțâi zgârțui zgâțâni zgâțui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.

A ZGÂLȚÂÍ zgâlțâi tranz. A face să se zgâlțâie. /Onomat.

A SE ZGÂLȚÂÍ mă zgâlțâi intranz. A se clătina cu putere; a se cutremura. /Onomat.

ZGÎȚÎÍ vb. IV v. zgîlțîi.

sgâlțăì v. a scutura pe cineva: rău m’a sgâlțăit AL. [Origină necunoscută].

zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.

zgî́rțuĭ, a -í, V. zgîlțîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie

zgâlțâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâlțâi, 3 sg. și pl. zgâlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá

zgîlțîi (ind. prez. 1 sg. zgîlțîi, 3 sg. zgîlțîie)

sgâlțâiu, -țâe 3, -țâiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂLȚÂÍ vb. 1. v. cutremura. 2. a clătina, a hâțâi, a hâțâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgâlțâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. v. smuci.

ZGÎLȚÎI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgîlțîna, (reg.) a zbiciuia, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. a smuci, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. ~ (din zgâlț(a))

Intrare: zgâlțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâire
  • zgâlțâit
  • zgâlțâitu‑
  • zgâlțâind
  • zgâlțâindu‑
singular plural
  • zgâlțâie
  • zgâlțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțâi
(să)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiam
  • zgâlțâii
  • zgâlțâisem
a II-a (tu)
  • zgâlțâi
(să)
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiai
  • zgâlțâiși
  • zgâlțâiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțâie
(să)
  • zgâlțâie
  • zgâlțâia
  • zgâlțâi
  • zgâlțâise
plural I (noi)
  • zgâlțâim
(să)
  • zgâlțâim
  • zgâlțâiam
  • zgâlțâirăm
  • zgâlțâiserăm
  • zgâlțâisem
a II-a (voi)
  • zgâlțâiți
(să)
  • zgâlțâiți
  • zgâlțâiați
  • zgâlțâirăți
  • zgâlțâiserăți
  • zgâlțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțâie
(să)
  • zgâlțâie
  • zgâlțâiau
  • zgâlțâi
  • zgâlțâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțâi
  • zgâțâire
  • zgâțâit
  • zgâțâitu‑
  • zgâțâind
  • zgâțâindu‑
singular plural
  • zgâțâie
  • zgâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțâi
(să)
  • zgâțâi
  • zgâțâiam
  • zgâțâii
  • zgâțâisem
a II-a (tu)
  • zgâțâi
(să)
  • zgâțâi
  • zgâțâiai
  • zgâțâiși
  • zgâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțâie
(să)
  • zgâțâie
  • zgâțâia
  • zgâțâi
  • zgâțâise
plural I (noi)
  • zgâțâim
(să)
  • zgâțâim
  • zgâțâiam
  • zgâțâirăm
  • zgâțâiserăm
  • zgâțâisem
a II-a (voi)
  • zgâțâiți
(să)
  • zgâțâiți
  • zgâțâiați
  • zgâțâirăți
  • zgâțâiserăți
  • zgâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțâie
(să)
  • zgâțâie
  • zgâțâiau
  • zgâțâi
  • zgâțâiseră
sgâlțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțui
  • zgâțuire
  • zgâțuit
  • zgâțuitu‑
  • zgâțuind
  • zgâțuindu‑
singular plural
  • zgâțuie
  • zgâțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțui
(să)
  • zgâțui
  • zgâțuiam
  • zgâțuii
  • zgâțuisem
a II-a (tu)
  • zgâțui
(să)
  • zgâțui
  • zgâțuiai
  • zgâțuiși
  • zgâțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțuie
(să)
  • zgâțuie
  • zgâțuia
  • zgâțui
  • zgâțuise
plural I (noi)
  • zgâțuim
(să)
  • zgâțuim
  • zgâțuiam
  • zgâțuirăm
  • zgâțuiserăm
  • zgâțuisem
a II-a (voi)
  • zgâțuiți
(să)
  • zgâțuiți
  • zgâțuiați
  • zgâțuirăți
  • zgâțuiserăți
  • zgâțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțuie
(să)
  • zgâțuie
  • zgâțuiau
  • zgâțui
  • zgâțuiseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțâni
  • zgâțânire
  • zgâțânit
  • zgâțânitu‑
  • zgâțânind
  • zgâțânindu‑
singular plural
  • zgâțână
  • zgâțâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțân
(să)
  • zgâțân
  • zgâțâneam
  • zgâțânii
  • zgâțânisem
a II-a (tu)
  • zgâțâni
(să)
  • zgâțâni
  • zgâțâneai
  • zgâțâniși
  • zgâțâniseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțânea
  • zgâțâni
  • zgâțânise
plural I (noi)
  • zgâțânim
(să)
  • zgâțânim
  • zgâțâneam
  • zgâțânirăm
  • zgâțâniserăm
  • zgâțânisem
a II-a (voi)
  • zgâțâniți
(să)
  • zgâțâniți
  • zgâțâneați
  • zgâțânirăți
  • zgâțâniserăți
  • zgâțâniseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțâneau
  • zgâțâni
  • zgâțâniseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgârțui
  • zgârțuire
  • zgârțuit
  • zgârțuitu‑
  • zgârțuind
  • zgârțuindu‑
singular plural
  • zgârțuie
  • zgârțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgârțui
(să)
  • zgârțui
  • zgârțuiam
  • zgârțuii
  • zgârțuisem
a II-a (tu)
  • zgârțui
(să)
  • zgârțui
  • zgârțuiai
  • zgârțuiși
  • zgârțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zgârțuie
(să)
  • zgârțuie
  • zgârțuia
  • zgârțui
  • zgârțuise
plural I (noi)
  • zgârțuim
(să)
  • zgârțuim
  • zgârțuiam
  • zgârțuirăm
  • zgârțuiserăm
  • zgârțuisem
a II-a (voi)
  • zgârțuiți
(să)
  • zgârțuiți
  • zgârțuiați
  • zgârțuirăți
  • zgârțuiserăți
  • zgârțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zgârțuie
(să)
  • zgârțuie
  • zgârțuiau
  • zgârțui
  • zgârțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâlțâi sgâlțâi zgâțâi zgârțui zgâțâni zgâțui

  • 1. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. tranzitiv A face să se zgâlțâie.
      surse: NODEX

etimologie: