opțiuni
  • info

13 definiții pentru zemui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEMUI, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

ZEMUI, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

zemui [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 361 / V: (reg) zăm~ / Pzi: ~esc / E: zeamă] 1-3 vr A se umple de zeamă (17, 21, 30) Si: (reg) a se zemoși (1). 4 vi (D. corpuri care conțin sau care absorb lichide) A se goli progresiv de lichidul din interior Si: a musti. 5 vt (Reg; c. i. răni, furuncule etc.) A stoarce. 6 vt (Reg; c. i. răni, furuncule etc.) A supura. 7 vi (Reg; fig) A lenevi. 8 vi (Reg; fig) A pălăvrăgi. 9 vt (Îe) A zămui (pe cineva) la cap A pisa.

zemui vb. IV. 1 intr.(despre corpuri care conțin sau care absorb lichide) A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. 2 refl. A se umple de zeamă; a se zemoși. • prez.ind. pers. 3 -iește. /zeamă + -ui.

ZEMUI, zemuiesc, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. Țarina zemuia ca un burete. MIHALE, O. 11. ◊ Tranz. Se aplecă și-i arătă coardele tăiate de la butuc, zemuind viață întreruptă. DUMITRIU, N. 249. ♦ Refl. A deveni zemos, a se zemoși. Creierul parcă mi s-a zemuit, nervii... s-au rupt ca niște sfori putrede. CAMIL PETRESCU, U. N. 361.

ZEMUI, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti. ♦ Refl. A se zemoși. – Din zeamă.

A ZEMUI ~iește intranz. A lăsa zeamă; a elimina lichid; a musti. /zeamă + suf. ~ui

A SE ZEMUI se ~iește intranz. A se transforma în zeamă; a deveni asemănător cu zeama. /zeamă + suf. ~ui

zămui v vz zemui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zemui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiește, 3 pl. zemuiesc, imperf. 3 sg. zemuia; conj. prez. 3 să zemuiască

zemui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiește, imperf. 3 sg. zemuia conj. prez. 3 să zemuiască

zemui vb., ind. prez. 3 sg. zemuiește, 3 pl. zemuiesc, imperf. 3 sg. zemuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zemuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZEMUI vb. 1. a se zemoși. (Fructele se ~.) 2. a musti. (Brânza de vacă proaspătă ~.)

ZEMUI vb. 1. a se zemoși. (Fructele se ~.) 2. a musti. (Brînza de vacă proaspătă ~.)

Intrare: zemui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zemui
  • zemuire
  • zemuit
  • zemuitu‑
  • zemuind
  • zemuindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • zemuiește
 (să)
  • zemuiască
  • zemuia
  • zemui
  • zemuise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • zemuiesc
 (să)
  • zemuiască
  • zemuiau
  • zemuiră
  • zemuiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zemuiverb

  • 1. A lăsa zeamă; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: musti
    • format_quote Țarina zemuia ca un burete. MIHALE, O. 11. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Se aplecă și-i arătă coardele tăiate de la butuc, zemuind viață întreruptă. DUMITRIU, N. 249. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A deveni zemos, a se zemoși. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Creierul parcă mi s-a zemuit, nervii... s-au rupt ca niște sfori putrede. CAMIL PETRESCU, U. N. 361. DLRLC
etimologie:
  • Zeamă + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.