17 definiții pentru zdrăngănit (zgomot) zdrăncănit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără talent la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s. n.] – V. zdrăngăni.

zdrăngănit [At: DDRF / V: (reg) ~ncă~, zdrân~, zdrâncă~, strâncă~[1] / S și: sd~ / Pl: ~ele sfa / E: zdrăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2). 3-5 Zăngănire (3-5). 6 sf (Reg; mpl; de obicei art) Dans popular care se execută în perechi de către participanți, în care fata se învârtește pe sub mâna băiatului și apoi, față-n față, fata ținând mâinile pe umerii băiatului, iar el ținând mâinile pe șoldurile fetei, fac doi pași la dreapta și doi pași la stânga. 7 Melodie după care se execută zdrăngănita (6).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: străncănit LauraGellner

zdrăngănit s.n. 1 Faptul de a zdrăngăni. 2 Concr. Cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. • și zdrăncănit s.n. /v. zdrăngăni.

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s. n.] – V. zdrăngăni.

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei (v. zăngănit); cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. Se auzea la fereastră zdrăngănit de țambal și vioară. PAS, Z. I 176. – Variantă: zdrăncănít (ȘEZ. IX 172) s. n.

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrăncănít s. n.]

ZDRĂNGĂNÍT ~uri n. 1) v. A ZDRĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zuruit. /a zdrăngăni

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit.

străncănit[1] sn vz zdrăngănit

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: strâncănit LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRĂNGĂNÍT s. v. zdrăngănitură.

ZDRĂNGĂNIT s. zdrăngăneală, zdrăngănitură. (Ce e ~ ăsta la chitară?)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zdrăngănita, joc* popular românesc, de perechi, răspândit, pe o arie limitată, în centrul Transilvaniei (zona Mureșului mijlociu). Perechile sunt liber repartizate în spațiul de joc; partenerii, situați față în față, se țin de talie sau de umeri. Jocul constă în bătăi pe loc, în contratimp*, alternând cu învârtituri rapide, cu pași simpli, în ambele sensuri. Are ritm* binar* și mișcare vioaie. Face parte din categoria jocurilor de învârtit (v. învârtita).

Intrare: zdrăngănit (zgomot)
zdrăngănit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitul
  • zdrăngănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitului
plural
vocativ singular
plural
zdrăncănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitul
  • zdrăncănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrăngănit zdrăncănit

etimologie:

  • vezi zdrăngăni
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX