9 definiții pentru zbuciumător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.
ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zbuciumător, ~oare [At: CORNEA, E. I, 58/6 / S și: sb~ / Pl: ~i, ~oare / E: zbuciuma + -tor] 1 a (Înv) Chinuitor (1). 2 a (Înv; d. boli, plâns etc.) Convulsiv (5). 3 sf (Reg; într-un descântec; csnp) Vâltoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbuciumător, -oare adj. Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. ♦ (înv.; despre boli, plîns etc.) Care este convulsiv. • pl. -ori, -oare. /zbuciuma +-ător.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. Deodată-n lupta morții grozav zbuciumătoare, El scoate-un gemăt aprig și tremură și moare! ALECSANDRI, P. III 392.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Din zbuciuma + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
sbuciumător a. care sbuciumă sau agită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbuciumător (înv.) adj. m., pl. zbuciumători; f. sg. și pl. zbuciumătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zbuciumător (rar) adj. m., pl. zbuciumători; f. sg. și pl. zbuciumătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbuciumător adj. m., pl. zbuciumători; f. sg. și pl. zbuciumătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zbuciumător, zbuciumătoareadjectiv
-
- Deodată-n lupta morții grozav zbuciumătoare, El scoate-un gemăt aprig și tremură și moare! ALECSANDRI, P. III 392. DLRLC
-
etimologie:
- Zbuciuma + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DLRM