9 definiții pentru zbuciumător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.

ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.

zbuciumător, ~oare [At: CORNEA, E. I, 58/6 / S și: sb~ / Pl: ~i, ~oare / E: zbuciuma + -tor] 1 a (Înv) Chinuitor (1). 2 a (Înv; d. boli, plâns etc.) Convulsiv (5). 3 sf (Reg; într-un descântec; csnp) Vâltoare.

zbuciumător, -oare adj. Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. ♦ (înv.; despre boli, plîns etc.) Care este convulsiv. • pl. -ori, -oare. /zbuciuma +-ător.

ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. Deodată-n lupta morții grozav zbuciumătoare, El scoate-un gemăt aprig și tremură și moare! ALECSANDRI, P. III 392.

ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Din zbuciuma + suf. -(ă)tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbuciumător (înv.) adj. m., pl. zbuciumători; f. sg. și pl. zbuciumătoare

zbuciumător (rar) adj. m., pl. zbuciumători; f. sg. și pl. zbuciumătoare

zbuciumător adj. m., pl. zbuciumători; f. sg. și pl. zbuciumătoare

Intrare: zbuciumător
zbuciumător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbuciumător
  • zbuciumătorul
  • zbuciumătoru‑
  • zbuciumătoare
  • zbuciumătoarea
plural
  • zbuciumători
  • zbuciumătorii
  • zbuciumătoare
  • zbuciumătoarele
genitiv-dativ singular
  • zbuciumător
  • zbuciumătorului
  • zbuciumătoare
  • zbuciumătoarei
plural
  • zbuciumători
  • zbuciumătorilor
  • zbuciumătoare
  • zbuciumătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbuciumător, zbuciumătoareadjectiv

  • 1. rar Care (se) zbuciumă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deodată-n lupta morții grozav zbuciumătoare, El scoate-un gemăt aprig și tremură și moare! ALECSANDRI, P. III 392. DLRLC
etimologie:
  • Zbuciuma + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.