10 definiții pentru zbânțuit (zbânțuire) zbănțuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚUÍT1 s. n. (Pop.) Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui.

zbânțuit1 sn [At: HEM 2471 / V: zbăn~ / S și: sbânțuit / Pl: ~uri / E: zbânțui] (Pop) Zbenguială (1).

ZBÂNȚUÍT1 s. n. Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui.

ZBÂNȚUÍT1 s. n. Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui.

ZBĂNȚUÍT1 s. n. Zbenguială, zbănțuială.

sbănțuit m. Mold. ștrengar: de sbănțuitul ăsta nimica nu scapă CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÂNȚUÍT s. v. joacă.

ZBÎNȚUIT s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît un ~ de copii.)

Intrare: zbânțuit (zbânțuire)
zbânțuit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuit
  • zbânțuitul
  • zbânțuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zbânțuit
  • zbânțuitului
plural
vocativ singular
plural
zbănțuit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuit
  • zbănțuitul
  • zbănțuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zbănțuit
  • zbănțuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)