9 definiții pentru zbânț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv).

ZBÂNȚ s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv).

ZBÂNȚ s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Postverbal al lui zbânțui.

ZBÎNȚ s. n. (Regional) Joacă, zbenguire, hîrjoană. Spune... că-i trebuie zbînț. Misirliu o lasă-n doaga ei. STANCU, D. 192.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbânț (reg.) s. n., pl. zbấnțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÂNȚ s. v. hârjoană, hârjoneală, joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie.

zbînț s. v. HÎRJOANĂ. HÎRJONEALĂ. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBENGUIRE. ZBENGUIT. ZBÎNȚUIALĂ. ZBÎNȚUIRE. ZBÎNȚUIT. ZBÎNȚUITURĂ. ZBURDARE. ZBURDĂLNICIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zbânț s.n. (înv. și reg.) agent fiscal; zapciu.

Intrare: zbânț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbâ
  • zbânțul
  • zbânțu‑
plural
  • zbânțuri
  • zbânțurile
genitiv-dativ singular
  • zbâ
  • zbânțului
plural
  • zbânțuri
  • zbânțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbânț

etimologie: