17 definiții pentru zar (cub)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zar1 sn [At: BOLLIAC, O. 280 / Pl: ~uri / E: tc zar] 1 Cub mic de os (sau de lemn, de material plastic etc.), pe fațetele căruia sunt imprimate puncte de la unu la șase, care se folosește la anumite jocuri de noroc, prin aruncare Si: (arg) babaroase (1), (înv) coțcă (1), (rar) prăval, (reg) prăvălic, (îvr) prăvălici. 2 (Pex; lpl) Joc de noroc care se joacă cu zaruri (1). 3 (Îs) ~ de învârtit Ruletă. 4 (Îe) ~urile au fost aruncate Decizia a fost luată. 5 (Fam; îs) A juca ~uri A juca barbut. 6 Piesă cubică de metal care face parte din elementele războiului de țesut.

ZAR1, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

ZAR1, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

ZAR1, zaruri, s. n. 1. Cub mic, avînd pe fiecare dintre fețele lui imprimate un număr de puncte (de la unu la șase) și folosit la anumite jocuri de noroc. Zarurile începură din nou să cadă. CĂLINESCU, E. O. I 22. Ne trăgea atîtea... nuiele la palmă cîte cădeau din zarurile – lui de os. I. BOTEZ, ȘC. 35. Am găsit două zaruri de chihlimbar. BOLLIAC, O. 280. 2. Joc de noroc la care se folosesc zaruri (1). Altădată s-a așezat cu ei la zaruri și, pierzînd toți banii, a spus iarăși lui tat-su c-a fost furat. PAS, Z. I 166. Numele acestui demon era Teut; zice că el ar fi născocit mai întîi numerile și socoteala și geometria și astronomia, ba și șahul, zațul. La ODOBESCU, S. I 188.

ZAR1, zaruri, s. n. Mic cub (de os) care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc. – Tc. zar.

ZAR ~uri n. 1) Cub mic (din os, din material plastic etc.), având imprimate pe fiecare față un număr de puncte (de la 1 la 6), folosit la anumite jocuri de noroc. 2) la pl. Joc de noroc în care se folosesc asemenea cuburi. /<turc. zar

zar m. cub de joc: jocul în zari. [Turc. ZAR].

1) zar n., pl. urĭ (turc. pers. zar, zar; alb. bg. zar, ngr. zári; it. zara, și [d. ar. az-zar] azzardo, sp. azar, fr. hasard). Mic cub de aruncat la joc. V. arșic, coțcă, madă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zar (la joc, la ușă) s. n., pl. záruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAR s. (rar) prăval, (reg.) prăvălic, prăvălici, (înv.) coțcă, (arg.) babaros. (~ folosit la diverse jocuri.)

ZAR s. (rar) prăval, (reg.) prăvălic, prăvălici, (înv.) coțcă, (arg.) babaros. (~ folosit la diverse jocuri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zar (-ruri), s. n. – Cub mic de os cu puncte imprimate pe fiecare față. – Mr. zare, megl. zar. Tc. zar, din per. zar (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζάρι, alb., bg. zar., v. it. zara, arab. az zarsp. azar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie să treacă acest râu în fruntea armatei pe care o comanda. Indică o decizie irevocabilă, luată după îndelungi ezitări.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pica la zar expr. (fig.) a face cinste, a plăti consumația cuiva într-un local.

a-i tăia (cuiva) zarurile expr. (fig.) a dejuca intențiile cuiva.

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.

Intrare: zar (cub)
zar1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zar
  • zarul
  • zaru‑
plural
  • zaruri
  • zarurile
genitiv-dativ singular
  • zar
  • zarului
plural
  • zaruri
  • zarurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zar (cub)

  • 1. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc
    exemple
    • Zarurile începură din nou să cadă. CĂLINESCU, E. O. I 22.
      surse: DLRLC
    • Ne trăgea atîtea... nuiele la palmă cîte cădeau din zarurile lui de os. I. BOTEZ, ȘC. 35.
      surse: DLRLC
    • Am găsit două zaruri de chihlimbar. BOLLIAC, O. 280.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (la) plural Joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Altădată s-a așezat cu ei la zaruri și, pierzînd toți banii, a spus iarăși lui tat-su c-a fost furat. PAS, Z. I 166.
      • Numele acestui demon era Teut; zice că el ar fi născocit mai întîi numerile și socoteala și geometria și astronomia, ba și șahul, zarul. La ODOBESCU, S. I 188.
        surse: DLRLC

etimologie: