ZAPOROJEAN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în sec. XVI-XVIII. – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

zaporojean, ~că [At: HELIADE, O. II, 365 / Pl: ~eni / E: Zaporojie + -ean] 1 smf Persoană care face parte din populația orașului Zaporojie. 2 smf Om originar din orașul Zaporojie. 3 smp Populația care locuiește în orașul Zaporojie. 4-5 sm, a (Cazac) care făcea parte dintr-o organizație autonomă ucraineană, cu caracter militar, care a funcționat între sec. XVI și sec. XVIII, așezată în aval de pragurile Niprului Si: (rar) zaporoj (2-3). 6-7 a Care apaiține zaporojenilor (3, 4). 8-9 a Privitor la zaporojeni (3, 4). 10 a Care provine din Zaporojie. 11 sm (Reg; fig) Vlăjgan. 12 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sf Melodie după care se execută zaporojeanca (12).

zaporojean s.m. (la pl.) Cazaci constituiți într-o organizație autonomă ucraineană (între sec. 16 și 18), cu caracter militar, stabilită în regiunea de după pragurile Niprului, care a avut un rol important în lupta de eliberare națională a poporului ucrainean; (la sg.) cazac din această organizație. Au venit zaporojenii să mă dezlege (SADOV.). ◊ (adj.) Cazacii zaporojeni aduceau între săbii alți prinși (SADOV.). • pl. -eni. /nm. pr. (oraș în Ucraina) Zaporojie + -ean.

ZAPOROJEAN, zaporojeni, s. m. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană, cu caracter militar (din perioada sec. XVI-XVIII). – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean.

ZAPOROJEAN ~eni m. Persoană care făcea parte din organizația militară ucraineană a cazacilor din sec. XVI-XVIII. /Zaporojie n. pr. + suf. ~ean

ZAPOROJAN, zaporojeni, s. m. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană cu caracter militar din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. Și s-au mai înțeles șleahticii noștri cu păgînii să ridice prigoană împotriva zaporojenilor. Să-i strunească șleahticii pe zaporojeni, să-i taie și să-i împuțineze. SADOVEANU, N. P. 183. La tabăra din Lunca Mare, Potcoavă s-a întîlnit cu un vechi prieten de lupte, bucurii și năcazuri, – hatmanul Șah, conducător de cîțiva ani al zaporojenilor. id. ib. 266.

ZAPOROJAN, zaporojeni, s. m. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană cu caracter militar (dintre secolele al XVI-lea și al XVIII-lea). – Din Zaporojie (nume propriu) + suf. -an.

Zaporojeni m. pl. Cazaci din Ucraina sub Mazeppa, fură transplantați de Caterina II în ostroavele Niprului și pe coastele mării de Azov.

japoroján V. zaporojan.

zaporoján și japoroján m. pl. enĭ (d. rus. Zaporóžec, d. zaporóžĭe, regiune de dincolo de cataracte, d. za, dincolo, și poróg, prag, cataractă. V. prag). Cazac de dincolo de cataractele Nipruluĭ. Mold. Fig. Zaplan. zdrahon, vlăjgan, om înalt și robust. V. tătar, țuțuĭan.

zaporojean adj. m., s. m., pl. zaporojeni; adj. f. zaporojeană, pl. zaporojene

zaporojean s. m., pl. zaporojeni

zaporojean s. m., pl. zaporojeni