16 definiții pentru zacon zecon zeicon zocon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zacon1 sn [At: PRAV. 275 / V: zăc~, zeic~ / Pl: ~oane și (reg) zăcónuri / E: slv законъ] 1-2 (Îrg) (Capitol de) lege. 3 (Îrg; pex) Poruncă. 4 (Reg) Oră fixă. 5 (Reg) Sfârșit1 (1). 6 (Reg) Chin (1).

zacon2 sn [At: N. COSTIN, L. 203 / V: zăc~, zec~, zoc~ / Pl: ~oane / E: srb zakon] (Ban; Trs) Datină (2).

zacon3 sn [At: N. COSTIN, L. I A, 11/10 / V: zăc~, zec~ / Pl: ~oane / E: pn zakon] (Înv) 1 Ordin militar de călugări. 2 Organizație de cavaleri sau similară cavalerilor.

zacon1 s.n. (înv., reg.) (Capitol de) lege; ext. poruncă. Au scos zaconului sau leagei nemțești întărire (COSTIN). • pl. -oane. /<slav. законъ.

zacon3 s.n. (înv.) Ordin militar de călugări sau de cavaleri. • pl. -oane. /<pol. zakon.

zacon2 s.n. (reg.) Datină, obicei. • pl. -oane. și zăcon s.n. /<srb. zacon.

ZACON s. n. 1. (Mold., Olt.) Lege. A: Au aședzat și au scos zaconului sau leagei nemțești întărire. M. COSTIN. Să înmulțiia bolnițăle și acel zacon sau lege a crijecilor. N. COSTIN. B: Prĕgraž (d)enie, srĕdostĕnie. Îngrădire pre mijloc. Zacon. MARDARIE, 207. ♦ Capitol de lege. A: Cum dzice cartea cea veache la vtori zacon, 17 capete: „Cela ce nu să va pleca ... cu moarte voiu să moară”. PRAV. 2. (Mold., Ban.) Datină, obicei. A: Fost-au așezat și altă orînduială zaconului acest mistru al bolniții. N. COSTIN. C: Zakon. Mos. Consvetudo. AC, 379. 3. (Mold.) Ordin militar de călugări, organizație de cavaleri (sau similară cavalerilor). La acest zacon pre urmă foarte mulți den cneji, den domni și nemeși. . . se adăogea. N. COSTIN. Etimologie: sl. zakonŭ. Vezi și zaconic. Cf. s o c a ș, s u c ă, s u c l u i t u r ă, v ă l a ș.

zacón n., pl. oane (vsl. bg. rus. pol. zacon). Let. Lege, regulă, datină. Ordin, tagmă religioasă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZACÓN s. v. datină, fel, obicei, rânduială, tradiție, uz, uzanță.

zacon s. v. DATINĂ. FEL. OBICEI. RÎNDUIALĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZACÓN, zacoáne, s. n. 1. (Mold.) Ordin. 2. (Banat) Obicei, datină. (din sb. zakon)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zacón, zacoáne, s.n. (înv.) 1. lege, regulă, normă. 2. tagmă, ordin religios.

Intrare: zacon
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zacon
  • zaconul
  • zaconu‑
plural
  • zacoane
  • zacoanele
genitiv-dativ singular
  • zacon
  • zaconului
plural
  • zacoane
  • zacoanelor
vocativ singular
plural
zecon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zeicon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zocon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)