zacon² sn [At: N. COSTIN, L. 203 / V: zăc~, zec~, zoc~ / Pl: ~oane / E: srb zakon] (Ban; Trs) Datină (2).

zacon¹ sn [At: PRAV. 275 / V: zăc~, zeic~ / Pl: ~oane și (reg) zăconuri / E: slv законъ] 1-2 (Îrg) (Capitol de) lege. 3 (Îrg; pex) Poruncă. 4 (Reg) Oră fixă. 5 (Reg) Sfârșit¹ (1). 6 (Reg) Chin (1).

zacon³ sn [At: N. COSTIN, L. I A, 11/10 / V: zăc~, zec~ / Pl: ~oane / E: pn zakon] (Înv) 1 Ordin militar de călugări. 2 Organizație de cavaleri sau similară cavalerilor.

zacon³ s.n. (înv.) Ordin militar de călugări sau de cavaleri. • pl. -oane. /<pol. zakon.

zacon² s.n. (reg.) Datină, obicei. • pl. -oane. și zăcon s.n. /<srb. zacon.

zacon¹ s.n. (înv., reg.) (Capitol de) lege; ext. poruncă. Au scos zaconului sau leagei nemțești întărire (COSTIN). • pl. -oane. /<slav. законъ.

❍ZACON, ❍ZĂCON sbst. Băn. Trans. Obiceiu, datină: pe sac umplut cu paie, după zaconul lor, dormeau (preoții) (LET.) [srb. zakon].

zacón n., pl. oane (vsl. bg. rus. pol. zacon). Let. Lege, regulă, datină. Ordin, tagmă religioasă.

zăcon¹ sn vz zacon¹

zăcon² sn vz zacon²

zăcon³ sn vz zacon³

zecon¹ sn vz zacon²

zecon² sn vz zacon³

zeicon sn vz zacon¹

zocon sn vz zacon²

zăcon s.n. v. zacon².

ZACON, zacoane, s. n. 1. (Mold.) Ordin. 2. (Banat) Obicei, datină. (din sb. zakon)

ZACON s. v. datină, fel, obicei, rânduială, tradiție, uz, uzanță.

zacon s. v. DATINĂ. FEL. OBICEI. RÎNDUIALĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ.

ZACON s. n. 1. (Mold., Olt.) Lege. A: Au aședzat și au scos zaconului sau leagei nemțești întărire. M. COSTIN. Să înmulțiia bolnițăle și acel zacon sau lege a crijecilor. N. COSTIN. B: Prĕgraž (d)enie, srĕdostĕnie. Îngrădire pre mijloc. Zacon. MARDARIE, 207. ♦ Capitol de lege. A: Cum dzice cartea cea veache la vtori zacon, 17 capete: „Cela ce nu să va pleca ... cu moarte voiu să moară”. PRAV. 2. (Mold., Ban.) Datină, obicei. A: Fost-au așezat și altă orînduială zaconului acest mistru al bolniții. N. COSTIN. C: Zakon. Mos. Consvetudo. AC, 379. 3. (Mold.) Ordin militar de călugări, organizație de cavaleri (sau similară cavalerilor). La acest zacon pre urmă foarte mulți den cneji, den domni și nemeși. . . se adăogea. N. COSTIN. Etimologie: sl. zakonŭ. Vezi și zaconic. Cf. s o c a ș, s u c ă, s u c l u i t u r ă, v ă l a ș.

zacon, zacoane, s.n. (înv.) 1. lege, regulă, normă. 2. tagmă, ordin religios.