28 de definiții pentru zăvează zaveză zăvadă zaveadă zăveasă zăvastră zăvastă zaveasă zavatră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

zăvea sf [At: CORESI, EV. 36 / V: (rar) zavaz sn, (înv) ~vasă, zacheză, zaveasă, zave, (reg) ~adă, ~zdă, zaveazdă, ~vadă, ~vastă, ~vastră, ~vatră, zavatră, ~voadă, zaveadă, zaveză, săvadă, azăva / Pl: ~ezi, ~eze / E: vsl завеаза] 1 (Înv) Draperie (la ușa bisericilor). 2 (Înv; pex) Perdea. 3 (Reg) Covor care se pune pe perete Si: scoarță. 4 (Reg; îf zăvadă) Fotă (3). 5 (Rar; csnp; îf zavaz) „Haină femeiască”. 6 (Rar; csnp; îf zavaz) Fața de la haină. 7 (Îvp) Gard din trestie legată pe pari orizontali construit la stână sau pe câmp pentru a servi drept adăpost contra vântului. 8 (Reg) Adăpost (1) (pe câmp). 9 (Reg; îf zavatră) Loc unde se adună seara lucrătorii din pădure. 10 (Reg) Colibă a ciobanului la stână. 11 (Reg; îf zăvoadă) Agățătoare în care ciobanii pun hainele și rufele la uscat Si: (reg) zăvodar1 (2), zăvor (4).

ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Din sl. zavĕsa.

ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Învechit și regional) 1. Gard improvizat la cîmp, ca adăpost; perdea. Ambele vînători de care avem aci a vorbi sînt coprinse în două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu tar aci, de care stau atîrnate zăveze ori perdele, spre a încinge tot ocolul unde se petrece vînătoarea. ODOBESCU, S. III 109. Covor care se pune pe perete, scoarță. (Atestat în forma zaveză) Pereții sînt acoperiți cu zaveze și împodobiți jur împrejur cu fel de fel de case. SLAVICI, N. I 96. – Variante: zavéză, zăvádă (la CADE) s. f.

ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Slav (v. sl. zavĕsa).

ZĂVEÁZĂ ~éze f. înv. 1) Bucată de țesătură care se pune la ferestre (uneori la uși, la paturi) drept podoabă, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a ascunde ceva vederii; perdea. 2) Covor de lână care se pune pe perete; scoarță. /<sl. zavĕsa

zachéză sf vz zăvează

zavátră sf vz zăvează

zaveádă sf vz zăvează

zaveásă sf vz zăvează

ZAVÉZĂ s. f. v. zăvează.

ZĂVÁDĂ s. f. v. zăvează.

zăvadă f. adăpost de iarnă pentru vite: zăvada se mai numește și perdea. [Rus. ZAVIESA, perdea: forma zăvadă e abstrasă. din pl. zăvezi].

zaveádă și -eásă, V. zăveasă.

zăveásă și za- f., pl. ese (vsl. bg. rus. zavĭesa, perdea). L. V. Perdea, draperie (la ușa bisericiĭ). Azĭ. Vest (zaveză, pl. e). Scoarță, țol, covor (de atîrnat pe părete). – Și zăvastă, -astră, pl. este, estre. La Od. zăveazdă, pl. ezde, perdea, cortină. Și zaveadă și zăvadă, pl. ezĭ (ca grămadă-grămezĭ). Perdea (adăpost) de vite. La zăvadă (NPl. Ceaur, 126), la adăpost. V. dveră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art. zăvézei / zăvézii; pl. zăvéze / zăvézi

zăveáză s. f., g.-d. art. zăvézei; pl. zăvéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZAVEÁSĂ, zavése, s. f. (Var.) Zăvează.

ZĂVÁDĂ s. f. Stână, târlă. (cf. zăvează)

ZĂVÁSTRĂ s. f. (Var.) Zăvează.

zăveásă (-ése), s. f.1. Perdea. – 2. Covor, scoarță. – Var. zaveasă, zăveadă, zăvează, zăvastră. Sl. zavĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). Var. zăvadă, zăvat, se folosesc cu sensul de „țarc, ocol”, cf. pentru semantism perdea.Der. zăvădar, s. n. (bîrnă de sprijin al vetrelor de la stînă).

ZĂVEÁSĂ, zăvése, s. f. (Var.) Zăvează.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăveáză, zăvéze, s.f. (înv. și reg.) 1. perdea. 2. covor care se pune pe perete; scoarță.

Intrare: zăvează
zăvează1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvea
  • zăveaza
plural
  • zăveze
  • zăvezele
genitiv-dativ singular
  • zăveze
  • zăvezei
plural
  • zăveze
  • zăvezelor
vocativ singular
plural
zăvează2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvea
  • zăveaza
plural
  • zăvezi
  • zăvezile
genitiv-dativ singular
  • zăvezi
  • zăvezii
plural
  • zăvezi
  • zăvezilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zave
  • zaveza
plural
  • zaveze
  • zavezele
genitiv-dativ singular
  • zaveze
  • zavezei
plural
  • zaveze
  • zavezelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăva
  • zăvada
plural
  • zăvezi
  • zăvezile
genitiv-dativ singular
  • zăvezi
  • zăvezii
plural
  • zăvezi
  • zăvezilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F64)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavea
  • zaveada
plural
  • zavezi
  • zavezile
genitiv-dativ singular
  • zavezi
  • zavezii
plural
  • zavezi
  • zavezilor
vocativ singular
plural
zăveasă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvea
  • zăveasa
plural
  • zăvese
  • zăvesele
genitiv-dativ singular
  • zăvese
  • zăvesei
plural
  • zăvese
  • zăveselor
vocativ singular
plural
zăvastră substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvastră
  • zăvastra
plural
  • zăvestre
  • zăvestrele
genitiv-dativ singular
  • zăvestre
  • zăvestrei
plural
  • zăvestre
  • zăvestrelor
vocativ singular
plural
zăvastă substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvastă
  • zăvasta
plural
  • zăveste
  • zăvestele
genitiv-dativ singular
  • zăveste
  • zăvestei
plural
  • zăveste
  • zăvestelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavea
  • zaveasa
plural
  • zavese
  • zavesele
genitiv-dativ singular
  • zavese
  • zavesei
plural
  • zavese
  • zaveselor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavatră
  • zavatra
plural
  • zavatre
  • zavatrele
genitiv-dativ singular
  • zavatre
  • zavatrei
plural
  • zavatre
  • zavatrelor
vocativ singular
plural

zăvează zaveză zăvadă zaveadă zăveasă zăvastră zăvastă zaveasă zavatră

  • 1. învechit Bucată de țesătură care se pune la ferestre (uneori la uși, la paturi) drept podoabă, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a ascunde ceva vederii.
    surse: DLRM DEX '09 NODEX sinonime: perdea
  • 2. învechit Covor (de lână) care se pune pe perete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: scoarță un exemplu
    exemple
    • Pereții sînt acoperiți cu zaveze și împodobiți jur împrejur cu fel de fel de case. SLAVICI, N. I 96.
  • 3. învechit regional Gard improvizat la câmp, ca adăpost.
    surse: DLRLC sinonime: perdea un exemplu
    exemple
    • Ambele vînători de care avem aci a vorbi sînt coprinse în două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu taraci, de care stau atîrnate zăveze ori perdele, spre a încinge tot ocolul unde se petrece vînătoarea. ODOBESCU, S. III 109.
      surse: DLRLC

etimologie: