21 de definiții pentru zăngănitură
- explicative DEX (16)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitură, zângănitură s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.
ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitură, zângănitură s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
zăngănitură sf [At: DDRF / V: zân~, (reg) zin~ / Pl: ~ri / E: zăngăni + -itură] 1-2 Zăngăneală (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăngănitură s.f. Zăngănit. • pl. -i. și zăngăitură, zîngănitură s.f. /zăngăni + -tură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. – Variante: zîngăitură, zăngăitură (ODOBESCU, S. I 67), zîngănitură s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂNGĂNITURĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitură, zîngănitură s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zăngănitură f. zăngănit prelung.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZĂNGĂITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂNGĂITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZĂNGĂITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂNGĂITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZÂNGĂNITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZÂNGĂNITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zângănitură sf vz zăngănitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zingănitură sf vz zăngănitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăngăitură s.f. v. zăngănitură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zîngănitură s.f. v. zăngănitură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZÎNGĂNITURĂ, ZĂNGĂNITURĂ, ZINGĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Zîngănit prelung: zăngănitura ostașilor ce dau năvală, larma gloatei... făceau toate la un loc un vuet încurcat (ODOB.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Ciubzzz
- acțiuni
ZÎNGĂNITURĂ, ZĂNGĂNITURĂ, ZINGĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Zîngănit prelung: zăngănitura ostașilor ce dau năvală, larma gloatei... făceau toate la un loc un vuet încurcat (ODOB.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Ciubzzz
- acțiuni
ZÎNGĂNITURĂ, ZĂNGĂNITURĂ, ZINGĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Zîngănit prelung: zăngănitura ostașilor ce dau năvală, larma gloatei... făceau toate la un loc un vuet încurcat ODOB..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ZÎNGĂITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZÎNGĂNITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZÎNGĂNITURĂ s. f. v. zăngănitură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Ortografice DOOM
zăngănitură s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zăngănitură s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăngănitură s. f., g.-d. art. zăngăniturii; pl. zăngănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ZĂNGĂNITURĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂNGĂNITURĂ s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zăngănitură, zăngăniturisubstantiv feminin
etimologie:
- Zăngăni + -tură. DEX '09 DEX '98 DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.