16 definiții pentru zăngănitură zângănitură zăngăitură zângăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.

zăngănitu sf [At: DDRF / V: zân~, (reg) zin~ / Pl: ~ri / E: zăngăni + -itură] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngănitu s.f. Zăngănit. • pl. -i. și zăngăitură, zîngănitură s.f. /zăngăni + -tură.

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. – Variante: zîngăitúră, zăngăitúră (ODOBESCU, S. I 67), zîngănitúră s. f.

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

zingănitu sf vz zăngănitură

zăngăitu s.f. v. zăngănitură.

ZÎNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZÎNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂNGĂNITÚRĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNITU s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)

Intrare: zăngănitură
zăngănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngănitu
  • zăngănitura
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturile
genitiv-dativ singular
  • zăngănituri
  • zăngăniturii
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturilor
vocativ singular
plural
zângănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângănitu
  • zângănitura
plural
  • zângănituri
  • zângăniturile
genitiv-dativ singular
  • zângănituri
  • zângăniturii
plural
  • zângănituri
  • zângăniturilor
vocativ singular
plural
zăngăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngăitu
  • zăngăitura
plural
  • zăngăituri
  • zăngăiturile
genitiv-dativ singular
  • zăngăituri
  • zăngăiturii
plural
  • zăngăituri
  • zăngăiturilor
vocativ singular
plural
zângăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângăitu
  • zângăitura
plural
  • zângăituri
  • zângăiturile
genitiv-dativ singular
  • zângăituri
  • zângăiturii
plural
  • zângăituri
  • zângăiturilor
vocativ singular
plural

zăngănitură zângănitură zăngăitură zângăitură